Incercare literara-Prin ochii ei
14.07.2024 12:30
Incercare literara la 38 de grade. La umbra. Fara gin cu apa tonica, fara lamaie, fara gheata, fara pahar cu buza pudrata cu zahar tos, fara palarie sau tricou. Fara..., nu mai zic fara ce, fara chef de munca, fara numar, fara-ndoiala asa e. Fara indoiala, adica neindoita, adica dreapta. Pofta! De a scrie. "Prin ochii Ei", este exercitiu de azi. Mi s-a spus ca uneori, unii cititori se regasesc in cuvintele mele, ofteaza si sufera. Daca mai aud asa ceva, nu mai scriu nimic, parol. A, si imi ramaneti datori pentru reteta de gin de mai sus. Cantitatile nu vi le spun, sunt secretul casei. Poate data viitoare... CR_
Incerc un exercitiu azi. De imaginatie. Ca un copil rau ce sunt am intrat in mintea ei, in sufletul ei, in ochii ei. Dar cum sunt eu "prin ochii ei". Subiectiv fiind, ma zugravesc cum stiu eu mai bine. Si daca, printr-o minune, va incepe sa imi placa de mine..., sa ma strigati narcisistule. Deci hai sa dam viteza la text. Sunt deja in mintea ei si ...vorbesc ..."prin Ea"...
Întotdeauna am crezut la începuturile noastre, că nu a fost niciodată un fel de dragoste de durată. A inceput in joaca, poate din lipsa de altceva, poate din dorinta de a defini, cum as putea duce asta, cum as putea comunica. Atat si nimic mai mult. Dar i-am dat o șansă. Și apoi totul s-a întâmplat. Cuvinte razlete, apropouri usoare. Zâmbete timide. Si cenzura, multa cenzura in tot ceea ce scriam, spuneam, gandeam chiar. Ma autocenzuram dureros. Imi inchipuiam mâini calde și strângeri strânse in imbratisari. Dar nu aveam voie sa vreau, nici macar sa visez. Era acolo, învățând lucruri cu mine, studiindu-mă aparent dezinteresat. Un set nou-nouț de glume inventat de el pe loc si... nu am râs așa niciodată în viața mea. Un secret împărtășit pentru a merge în sfârșit prin tunelurile întunecate ale vieții mele sau ale sale, viata în care nu a avut încredere în nimeni în afară de mine. Scrierile lui, poeziile lui, mi-au mangaiat ochii, eu fiind prima persoana care le-a vazut, care le-a citit, care le-a gustat emotia. Tot incredere e si asta, sa stiti. Și apoi au venit zilele bune și rele. si zi peste zi a trecut timpul. Imi amintesc potrivirea neintenționată a ținutelor. Avem tricouri la fel azi! Sau ... Imi amanetezi camasa ta pana data viitoare? Si timpul trecea iarasi, timiditatea se topea pe zi scursa. Sărbătorind micile realizări. Aici sau departe. Bucurandu-se de micile mele realizari cum ziceam. Sau marile realizari. Avand incredere in mine, incurajandu-ma mereu si temandu-se in tacere, in sinea lui sa nu esuez. Imi amintesc cum imi spunea ... prietenul adevarat e cel care crede in tine chiar si atunci cand tu incetezi sa mai crezi. Stând unul cu celălalt si în timpul eșecurilor s-a mai pus "o piatra" acolo. Lista poate continua la nesfârșit. Mi-am dat seama cât de diferite s-au dovedit a fi efluviile sentimentate la prima mea impresie. Nu a fost dragoste la prima vedere. Nu, nicidecum! Nu a fost niciodată genul care a iubit doar o zi sau două. Sau genul care iubește doar ce e mai bun în mine. De ce zic asta? Pentru ca....
El ascultă. El înţelege. E răbdător. A visat odata cu mine. Ne imaginăm aceleași lucruri - cum existăm amândoi în timpul celuilalt. In spatiul celuilalt. El a apărut. Îi pasă cu adevărat, cu toate ca eu il mai necajesc cateodata zicand... "nu-ti pasa!". Asta e pasiune. Și o văd chiar si acum, atât de viu, încât simt această iubire ca fiind una de durată. Si chiar este. De ani de zile. De multi ani, credeti-ma! Si in tot acest timp, El a fost acolo pe tot parcursul vremii, arătând fără îndoială ce înseamnă dragostea. Si a reusit asta, facandu-ma in fiecare clipa sa-i simt iubirea, chiar si fara sa imi spuna vreodata... "te iubesc"!
Cam asta a fost textul meu pe canicula. Daca v-a placut sa nu cutezati sa rugati Divinitatea sa tina canicula asta la nesfarsit. Nu va face bine prea multa caldura. Promit sa scriu si la frig. La fel de bine. Sau la fel de prost.... CR_dixit