Incercare literara-Incredere spulberata
24.05.2025 12:15
Nu v-am mai chinuit de mult-amar de vreme cu incercarile literare made in CopilRau style! Poate va era dor de exercitiu intelectualo-artistic din ele sau poate ziceati bogdaproste ca nu am mai scris asa prostii. Oricum ar fi, tineti-va (mai) bine de bratele scaunului, de bracinarii pantalonilor sport pe care-i purtati in casa sau de rama telefonului, pentru ca astazi ma reproduc. Artistic ziceam ca ma reproduc, nu lasati primavara sa va despoaie imaginatia asa de indecent incat sa nu va pot privi. In ochi! Da, in ochi, cu increderea ca sunt sinceri. Incredere..., asa..., DA, de asta guit cuvinte azi in incercarea literara de fata. (sau de baiat, dupa posibilitati, sex, gen, religie sau apartenenta politico-militara) CR_dixit!!!
S-a întâmplat în liniște. In linistea aia molcoma, monotona, in linistea aia deja-vu. S-a intamplat! Puțin câte puțin. O scurgere ca la inundația provocata de un racord spart sau de o conducta rupta. O scânteie ca la un foc sălbatic nascut in capita fan. Nici măcar nu am observat că vine. A venit insa... Acum, îmi dau seama că asta m-a schimbat. Aproape a-a distrus. Și știu că, odata cu asta, am pierdut o parte din mine. Am crezut cu tot pieptul, casa pentru inima si suflet, că nu au existat intenții de a premedita intamplarea. Mi-am pus si intrebari insa mi-am raspuns neclar la ele. Că mi-am pierdut încrederea asta e clar, e dovedit, stiu si simt. Ca mi-am pierdut increderea de a umbla în promisiunile tale fără armură, alea facute cu sufletul curat si trupul nud, ma pune pe ganduri. Pe ganduri, apoi cu inima mai întâi, cu mintea si apoi cu mâinile deschise gata să am grijă sa nu mai permit sa se intample asa ceva vreodata. Acum am învățat că încrederea nu prea putrezește dintr-o dată. Nu piere pe loc, la secunda. Am găsit-o fărâmițându-se. Încet, incet in bucati din ce in ce mai mici. Pana a devenit ca nisipul. Găsesc, identific exact cauzele si apoi pagubele care mă mănâncă ca rugina, de la suprafață spre interior, spre miez, până nu mai rămâne decât o amintire fragilă a inocenței și credinței mele în dragoste. M-am privit din afara, m-am privit ca fiind persoana a 3-a. Sau poate chiar am fost mai mereu persoana a 3-a. M-am privir cum m-am abținut sa dau replica cuvenita la scuzele tale pentru că poate nu doream sa deranjez ordinea Universului. Unde ai fost TU? Ai vrut-o și tu? M-am înmuiat în povești pe jumătate spuse, și nu stiam în ce să mai cred. Apoi am stiut, am aflat! Raul mi-a cuprins sufletul, și m-am facut sa tresar. Citesc între fiecare cuvânt scris si intre fiecare vorba aruncata in conversatie. Si stiu! Construiesc planuri de ieșire chiar și în momentele mai blânde dintre noi. Dar pana si bunătatea va fi pusă la îndoială. Nu doar o data, ci pentru totdeauna! M-am transformat si de acum incolo voi fi acea persoană care trebuie să verifice de două ori lumina înainte de a intra în ea fara lanterna sau opait. Acum, tăcerea mea este mai suspicioasă. De o mie de ori. Acum înțeleg că, într-adevăr, o încredere odată spulberată nu mai are același ecou când îi strigi numele. Poate nici nu te mai aude. O incredere spulberata, devine o incredere surda. Surda, muta, vida, nemaifolositoare. Nimanui!!!