Intre dorinta si cafea_2
Am avut parte de "sesizari si reclamatii" dupa ultima dorinta. Sau cafea. Si cafea, dorinta si cafea. Sesizari ca nu mai scriu mai direct, mai insurubat in inima, suflet si pantec. Ca nu mai scriu ca un CopilRau exagerat de bun cum bine ma autointitulez cu modestie. Am refacut ideea cu un alt text dar cu aceeasi cafea. Si dorinta. Iata cum!!! CR_dixit
In fiecare dimineata, cafeaua imi aduce aminte de tine. Neagra, tare si fierbinte!!! Aromata, calda, cu un gust care patrunde adanc in suflet si lasa in urma dorinta de mai mult. De mult mai mult. De mult-ul ala pana la epuizare. Iti amintesti? Iti amintesti si de datoriile tale de a da "o cafea"? Dar astazi nu este doar despre aroma aceea usor amaruie care ma trezeste, ci despre focul ascuns care mocneste in mine, asemenea unei cesti aburinde ce promite un pacat dulce. De cand nu ai mai gustat asa ceva? De ieri? de aseara? Slabutz de vara.
Stiu ca te-ai jucat cu mine. Sau m-ai jucat. La zaruri, casino sau ruleta. Ruseasca. Credeai ca vei castiga ceva in felul asta? Ai vazut cum o singura privire imi poate accelera pulsul, cum o atingere abia schitata sau un zambet "rostit" pe jumatate, ma pot face sa uit de tot ce exista in jur. Acum stau cu ochii inchisi si imi imaginez bataile inimii tale, da, de sub sanul stang, amestecandu-se cu sunetul cafelei care fierbe incet in ibric. Imi place cafeaua la ibric. Cea "electrica" e falsa. Ca unghiile, ca silicoanele, ca... tine cateodata. Te vad apropiindu-te de mine cu miscari line, asemenea aburului care se ridica din ceasca, iar gandul ca as putea sa-ti cuprind talia si sa-ti sarut usor fiecare colt al trupului imi aprinde toate simturile. Toate, dar toate, hai crede-ma pe cuvant , macar o data si tu.
Dorinta mea seamana cu o cafea... tare, intensa, concentrata, cu note indraznete si un gust care ramane pe buze mult dupa ultima inghititura. Sau dupa ultimul sarut, dupa caz. Mi-as dori sa simti cum fiecare apropiere dintre noi iti face respiratia mai grea, cum fiecare privire devine o promisiune nerostita. Sa ramai lipita de mine doar pentru cateva clipe care sa para o eternitate, iar lumea intreaga sa dispara in aroma pielii noastre si in tacerea dintre doua batai de inima. E prea mult? E ca un vis erotic cu care te bantui din cand in cand? E bine atunci, hai sa continui.....
As vrea sa ma apropii de tine incet, fara graba, lasand fiecare secunda sa devina un preludiu al dorintei si nerabdarii. Sa-mi simti parfumul cald, ametitor, D&C afrodisiac garantat, asemenea cafelei proaspat macinate, iar degetele mele sa alunece usor peste mana ta, suficient cat sa-ti provoace un fior. Apoi..nu numai peste...mana. Ai inca multe alte locuri...lunecoase. As vrea sa-ti caut privirea, sa-ti zambesc si sa-ti las impresia ca intre noi exista o promisiune pe care niciunul nu are curajul sa o rosteasca, dar amandoi o intelegem.
Mi-as dori ca fiecare sarut sa fie lent, profund, savurat ca prima gura de cafea dintr-o dimineata rece. Sa ramana pe buze suficient cat sa-ti doresti inca unul, apoi inca unul. Cafea nu ai putea sa savurezi atata ca o criza de hipertensiune arteriala ar fi in toi. Ramanem la sarut, n-are contraindicatii, nici reactii adverse, nu e OTC, etc. Sa-ti simt respiratia apropiindu-se de a mea, iar distanta dintre noi sa dispara pana cand singurul lucru care mai exista este caldura trupurilor noastre si dorinta care pluteste in aer.
Uneori, intre dorinta si cafea nu exista decat un singur pas. Un pas facut cu ochii inchisi, cu inima deschisa si cu increderea ca te vei pierde pentru o clipa in aroma mea, iar eu in a ta. Iar cand dimineata isi va face loc printre perdele, acolo in odaia ta, vei intelege de ce fiecare ceasca de cafea imi va aminti mereu de tine: pentru ca are acelasi efect ca prezenta ta - ma incalzeste, ma tulbura, imi accelereaza bataile inimii si ma face sa-mi doresc, de fiecare data, inca putin. Acum sa stam "drept" si sa judecam...tot drept. Ne plac lucrurile drepte.
Poate ca adevarata dependenta nu este cafeaua. Poate esti tu. Privirea ta care ma dezbraca de ganduri, de haine si de inhibitii. Zambetul tau care imi aprinde imaginatia si felul in care simpla ta apropiere transforma aerul dintre noi intr-o promisiune. Iar daca ar exista o aroma capabila sa descrie dorinta, sunt sigur ca ar mirosi exact ca diminetile petrecute alaturi de tine: fierbinti, intense si imposibil de uitat.
Tii mite deci cum aerul dintre noi devenea atat de dens, incat parea ca poate fi atins. Fiecare privire dura o fractiune de secunda prea mult, iar fiecare zambet ascundea promisiuni pe care niciunul dintre noi nu indraznea sa le rosteasca. Cafeaua ramasese aproape uitata pe masa, lasand aburul sa se ridice incet, asemenea gandurilor care ne apropiau fara sa facem vreun pas.
Poate ca adevarata ispita nu sta intr-o atingere, ci in asteptarea ei. In nerabdarea asteptarii. In pregatire si in "ochii pe ceas". In distanta de cativa centimetri dintre doua maini care ezita sa se intalneasca. In tacerea care spune mai mult decat orice declaratie. In clipa aceea suspendata, cand stii ca un singur gest ar putea schimba totul.
Cafeaua se racise demult cuminte in cana ei, dar noi continuam sa ardem in acelasi joc al privirilor, unde dorinta nu avea nevoie de cuvinte ca sa fie inteleasa.
Asta e textul "altfel" de azi. Voi ati vrut-o. Sau, ma rog, poate nu ati vrut chiar asa, DAR niciodata in viata nu iese exact, exact, 101% cum vrem noi. Dupa textul asta sunt sigur ca... nu mai pup eu niciodata o cafea cu voi. Just in case... CR_