Invata de la toate-Traian Dorz

Peste tot, pe internet, versurile astea apar ca avand autor necunoscut. Eu, cu umilele mele cunostiinte stiu si  imi amintesc ca am citit pe undeva, demult, ca ar fi ale lui Traian Dorz. Prima data le-am auzit la o nunta, in biserica, acum vreo 30 si ceva de ani. La sfarsitul slujbei de cununie, preotul a recitat versurile de mai jos ca un cumul de povete pentru tinerii miri. Pentru mine a fost emotionant, atat prin profunzimea lor, prin mesaj cat si prin locul unde erau rostite. Stiu ca le memorasem si le recitam cunoscutilor la un pahar de BrifCola. Pentru cei mai tineri fac o cuvenita lamurire. Aia era o bautura racoritoare destul de populara in acele vremuri, nu altceva, Doamne Fereste ca eram copii cuminti, nu rai ca acum. Ne-am intins..., la vorba adica si raman versurile necitite. Iata-le....

Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.

Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri – când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș cu ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!