Invocare-Nichita Stanescu
18.03.2022 10:28
Invocare
O, și voiam să spun totul, tuturor.
Nu lăsam nici o umbră nedestăinuită.
Verdele, de-ar fi trecut pe lângă firul
ierburilor,
mi-ar fi căzut din mâini piatra secundei
plesnită.
Voiam să-ți spun, îți spuneam imediat
orice, totul.
Aș fi murit de-aș fi lăsat
nevăzută, neauzită
o singură desfrunzire de aer trăită.
Mersul.
Zborul. înotul.
În nerăbdarea mea cea mare, merele verzi le dădeam cu vedere, cu auz - marea nemiscătoare, -cu eternitate - ceea ce piere.
Chiar trupul meu de-atunci, rezemându-se pe fluturatorul aer al acestui pamânt cutremurându-se, îndepărtându-se,
schimbându-se trecea neliniștit în gând.