Ioana Maria, noi nu am fost decât două corăbii-Geo Bogza

Ioana Maria, noi nu am fost decât două corăbii

Ioana Maria, noi nu am fost decât două corăbii
care se întâlnesc într-o dimineață
și de pe crestele unor valuri care țin o singură clipă
se văd și se salută.

Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua
în unele dimineți
când după nopți și nopți de singuratice călătorii
ne întâlneam o clipă;
și viața ni se urca pe buze, amară și tristă.

Atunci, eu mă apropiam de tine, te priveam
și înclinându-mă în fața ta, îți spuneam: Bună ziua,
Ioana Maria,
tu ascultai salutul meu, îl știai din alte dimineți
și răspundeai la fel.

De la capăt la altul al vieței
noi nu am fost decât două corăbii
care își spun bună ziua.

Bună ziua, corabie care vii dinspre miazănoapte,
Bună ziua, corabie care pleci spre răsărit,
Bună ziua, Ioana Maria.

Si mările ne poartă acum mai departe.