Scrisoarea_reflexii de autor
Azi avem iar Reflexii de autor- Incerc tipul asta de articol, cu ganduri personale (fara fundament in realitatea mea cotidiana) o data pe luna. Intentionam maine sa public aceste randuri, dar locul de aici va fi ocupat probabil de vreo editie aniversara de 15 ianuarie. Cand scriu "asa", sunt cititori care ma intreaba daca randurile de genul celor de mai jos sunt emanatia (se poarta cuvantul, ce sa-i faci) vreunei tristeti, neimpliniri sau neiubiri. Vreau sa va linistesc inca o data. Proza e proza, beletristica e beletristica, poezia e poezie dar... viata e viata, nu are nicio legatura dar absolut nicio legatura cu ce pot scrie. O pot face si mai rau de atat. Sa scriu, ziceam. Pot si mai rau. Doar sunt CopilRau. Hai sa va las cu Scrisoarea de mai jos. O scrisoare de adio-neadio, scrisa-nescrisa, trimisa-netrimisa. Sper sa va placa. Adica sa va placa cum e scrisa. Daca ati primi asa ceva...sigur nu v-ar placea. Sau cine stie. Dar... ca exercitiu de imaginatie puteti incerca totusi. Cum ar fi daca.... CR
Ti-as scrie, dar esti prea departe, mereu ai fost prea departe de mine... Geografic mereu si uneori si fizic. Vreau sa cred ca sufleteste nu s-a intamplat asta niciodata pana acum ceva timp. Ti-as scrie ca te-am iubit cu toate bunele si ne-bunele tale si inca o mai fac un pic... Un pic de iubire se poate gasi mereu la mine dar iubire ca ea nu se gaseste pe toate drumurile. Am crezut ca energia asta a iubirii chiar muta muntii, si da, muntii s-au clintit un pic, sau asa ni s-a parut noua atunci, dar lacatul de la sufletul tau, deloc... Ce iarba fiarelor mi-ar trebui sa il redeschid, sa il tin permanent descuiat pentru mine? Doar pentru mine! Tu nu ai crezut macar o secunda in fluturele care iti sta pe umar... fluture fragil, efemerid. Nu ai grezut, sau ti-a fost frica sa crezi in iubirea noastra. Asa cum era ea. Nu ai crezut ca eu credeam in increderea mea in tine... Si aveam incredere. Multa, netarmurita ca toate marile si oceanele la un loc.
Acum e iarna... E iarna si in sufletul meu. Si e cam tarziu... Un pic prea tarziu. Imi dau voie sa ma eliberez de tot ce ti-am promis si nu ai simtit... Sau ai simtit dar ai ales alta cale. Daca ai ales sa pleci in alta parte, sa te uiti in alta parte, sau eu am ales sa ma detasez din cauza asta, vreau sa mai fac o alegere: Aleg sa traiesc mai departe... Si nu, nu sa o fac cu resemnare, ci cu pofta, cu nebunie, cu bucurie, asa cum tu nu ai avut curaj sa crezi ca poate fi cu mine sau nu ai vrut sa crezi ca asa va fi... Ca asa poate fi cu mine! Si cu mine! Iarta-ma ca nu te am iubit mai mult decat iubesc viata... Iarta-ma ca nu am reusit sa deslusesc ce as fi putut face sa te fac multumita, statornica, sincera. Daca as pleca, poate ceva ne va elibera pe amandoi: pe mine de chingi, pe tine de aripi. Sau invers.
Imi pare rau ca nu ai avut curaj sa te arunci in iubirea asta, asa cum te arunci cu parasuta, in gol, fara plasa de siguranta, dar inteleg foarte bine de ce ai avut nevoie de acel surogat... O alta persoana care sa iti indeplineasca visele si dorintele pe care nici macar tu nu reuseai sa stii care sunt. Nici macar tu nu le stiai. Nu stiai ce ai vrea mai mult. Poate doar mai nou. Ce ar fi putut sa iti ofere? Mai mult ce?, mai bun ce?, mai intens ce? Recunosc ca mare curaj ai avut sa te arunci asa in necunoscut, insa acest curaj nu l-as da pe un salt cu parasuta! Adica curaj in iubirea noastra in care sa ai pofta de viata, nebunie, bucurie si fericire. Si prea-plin din belsug!
Ti-as scrie, dar n-ai intelege nici macar acum… Te vad departe, pierduta undeva in lume,... si la propriu dar si la figurat. Sunt linistit acum. Stiu doar ca am inceput sa respir, ca nu ma mai sufoc in lipsa ta sau o unei vesti de la tine, ca pot sa bat din aripi fara sa deranjez cu indrazneala mea de a ma ridica si fara sa-mi plang neputinta zborului… Am gasit si cel mai bun leac pentru o vindecare sigura si de lunga durata. Nu, stai linistita, nu voi recomanda vaccinuri cu dozele lor de rapel aferente. Hmmm, dar pot recomanda rapel in iubire. Am descoperit ca cel mai bun leac este sa iubesti mai mult, sa o faci mai intens, sa indraznesti mai mult si sa ai incredere ca Universul nu te tradeaza...Niciodata. A, sa nu uit… si sa tratezi iubirea cu pofta, cu nebunie, cu bucurie si indrazneala.
Nu vreau sa mai spun nimic... Vreau doar sa ma pierd in liniste. In liniste, tacere si iubire!