Istorie literara-Lucian Blaga-Cornelia Brediceanu_2

Multumesc pe aceasta cale unui cititor fidel care mi-a trimis randurile de mai jos. Despre aceasta poveste de iubire am scris si eu cu mult timp in urma aici : (Prima parte a acestei istorii literare era proiectata sa apara mai tarziu, articolul este in lucru, voi veni cu el cat de curand posibil. Ramaneti aproape pentru ca merita. Multumesc cititorului " .. " pentru atentionarea ca am un link nefunctional). Textul de mai jos vine ca o necesara completare a celor scrise de mine in articolul amintit. Multumesc O.M. pentru propunerea de lectura de astazi. CR_dixit

Mai jos avem o parte din povestea de dragoste dintre Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu exprimată prin scrisorile lor de iubire. Astfel de sentimente punea pe hârtie poetul care "nu a strivit corola de minuni a lumii" către marea lui iubire, Cornelia Brediceanu:

    "Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor...Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţă întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: TU!."

    "IUBITO, MULT IUBITO,
   Ieri ți-am scris să te gândești mult la mine, fiindcă în clipa când te gândești îmi vin pe buze poemele…”

Povestea lor de dragoste începea timid la Viena. Lucian Blaga era student la filosofie iar Cornelia la medicină. O scurtă întâlnire în Biblioteca Universităţii avea să se transforme într-o fabuloasă poveste de dragoste pe care poetul o exprima în cuvinte alese. Corespondența celor doi a continuat mai pătimaș, într-o iubire ce creștea, și tot creștea. După o lună de la întâlnirea lugojeană – "invitaţia fusese făcută unei persoane imaginare, pe care apariţia mea reală n-o reproducea întocmai", explicase în Hronic de ce vizita lui "greșise adresa" –Lucian i-a mărturisit Corneliei: Eu cred că nu-ți dai îndeajuns seama ce importanță ai pentru mine. Tu ești alfa și omega – de la tot ce fac și trăiesc.

Din Sebeș, în 28 august 1918, îi scria:

"IUBITO și FRUMOASĂ,
Am sosit astăzi acasă – și sunt așa de fericit de scrisorile tale. Ce-ncântătoare ești Tu: aș vrea să scriu odată un poem care să fie așa de minunat ca tine – și-atunci aș crea de fapt cel mai frumos poem al tuturor timpurilor!”

În mai 1918: "Mă bucur nespus de bucuria ta, căci tu ești aceea care scoate scânteile electrice din mine".