Iti e dor de tine?
13.05.2022 13:00
Astazi este Ziua Internationala a Dorului. Culegand primele litere imi cam iese...."zid". O fi bine cand iese dar si mai bine este cand intra... in discutie un subiect atat de complex si delicat. Pentru o parte a cititorilor mei cu rotite usor perverse in caputz, lamuresc situatia. Subiectul era... "Dorul". Dezamagiti? Hai mai..., ca mimati prost dezamagirea asta. (sau nu?) Am observat de azi dimineata pe tot social-media (o fi "tot" sau "toata"?, acordul mi se pare ca se face cu primul cuvant compus, dar nu sunt foarte sigur de asta), asa, revin, deci pe toata social-media (sic!), am remarcat care mai de care subiecte invelite-n suspine siropoase, dulci-lipicios-unsuroase legate de aceasta sarbatoare. Toata lumea si-a adus aminte ca ii e dor de ceva/cineva, a dat avalansa cu citate si melodii, fiecare dupa chipul si asemanarea sa. "Mi-e dor de tine!", so what?, trebuia sa asteptati ziua asta festiva ca sa spuneti asa ceva? Sau unora vi se face dor la comanda, ca asta e in trend? Este foarte posibil sa existe si purtatori ilegali de creier care sa reactioneze asa, la comanda, ca asa da bine in spiritul de turma care guverneaza pe acolo. Eu vreau sa ma detasez azi (iarasi, ca la orice sarbatoare) de restul lumii normale. Oi fi eu Gica-contra, sau cine stie, nea Ilie de la scularie poate, dar vreau sa va vorbesc despre un altfel de dor, mai atipic. Keep calm, puteti injura dupa, daca ceva din ce zic mai jos va va flendura emotiile peste o limita acceptabila, suportabila, nedureroasa. Subiectul meu de astazi, in zi de sarbatoare este....
Iti este dor de tine ?
Da!!! De Tine! De bucuria din ochii tai de copil..., cand a doua zi incepea vacanta. Vacanta aia mare care tinea cat o vara intreaga. Iti e dor de nerabdarea cu care alergai in bucatarie cand bunica scotea din cuptor cozonacii aburind...? Sau cand iti bagai degetele in crema de tort proaspat iesita din telul mamei? De gustul merelor, cireselor sterpelite din vecini. Sau caise in cazul meu. Ce bune erau. Erau amestecate cu nelinistea de a gusta din fructul oprit (fructul ala care apoi ne urmareste toata viata), din gradina vecinilor. De primul sarut furat cu complicitatea intunericului din parc sau cinematograf... Haaai sa facem o discutie mica despre asta intr-o zi! Vreti? Ne vedem la o bere, o platiti voi desigur si discutam. Ca sa va incit (sau excit, dupa caz sau gen), va amintesc celor din Bucuresti de cinematograful Capitol, (acela de la bulevard) cu trei loje suprapuse..., unde la "etajul 3" se putea intampla orice. Da, orice, filmul oricum nu se putea vedea de acolo. Va e dor de betia primei iubiri...? Atunci cand nu mai existati decat voi doi si o banca intr-un parc... Putea sa ploua, sa ninga, sa fie arsita, atunci mai mult decat toate astea conta, setea unuia fata de altul. Tie dor de toate acestea, ti-e dor de iubire? Iubirea aia pura, sincera si curata! De acea parte din tine care s-a incapatanat sa ramana copil, (accept chiar si CopilRau) in ciuda tuturor mastilor si constrangerilor cu care ai incercat atata timp sa o acoperi. Sau care au fost necesare ca sa razbesti in viata. Si a tuturor transformarilor ulterioare inerente trecerii timpului. Spune copilului din tine, iarta-ma ca te-am ignorat atata timp. "Bai copile, dar fraier am fost ca te-am lasat uitat atata vreme intr-un sertar al sufletului". Iti dau voie sa faci ce stii tu mai bine, sa te bucuri. Sa te bucuri si sa razi. Sa razi zgomotos, strident, colorat, cu pofta si cu gura in sens giratoriu. Sa te bucuri de lucruri marunte, sa admiri vrajit frumusetea unei flori (indiferent de regnul din care face parte), sa-i sorbi parfumul (consideratia anterioara ramane valabila), sa te scufunzi intr-un asfintit de soare asa cum te lasi invaluit de valurile calde ale marii... (lucruri marunte, am scris odata mai demult despre asta, imi iesea bine de tot pe atunci scriitura, nu ca acum). Reconecteaza-te cu tine. Regaseste-ti bucuria in tot ce te inconjoara. E atat de simplu! Doar sa iti dai voie, sa iti permiti asta. Si.... Sa fii prezent. Aici si acum. Cu bucurie, cu fata aia de copil in fata iepurasului de Pasti sau a lui Mos Craciun, cu fericire ca la zilele tale de nastere cand iti asteptai invitatii acasa, cu entuziasm.
Cam asta a fost "tot ce-am putut da din mine", azi in zi festiva de Dor. Stiu cititorule ca-ti vei zice-n barba..."hai ca tu poti mai mult de atat!". Poate pot, cine stie, dar pana la proba contrarie, incapataneaza-te sa intri zilnic pe aici si "nu ma lasa sa-mi fie dor!" De tine, de voi, de voi toti!