Iubire interzisa
Cugetati si voi dupa titlu, ce subiect de articol am primit! Incercam sa elaboram un text. Un text demn. Demn de primul articol pe 2026. Eu cu neuronul meu nazbatic purcedem mintenas la elaborere. Voi, cu toti ochisorii vostri verzi-albastri, caprui sau negri sa aveti spor la citit! CR_
Iubirea interzisa nu incepe cu saruturi furate, ci cu reguli. Reguli de 3 simple cateodata, dar nu musai doar astea. Multe reguli. Joaca corect, respecta randul fiecaruia., NU trisa, accepta pierderea. Principii scrise si nescrise, coduri morale, liste invizibile cu "asa da" si "asa nu". Este genul de iubire care, inainte sa bata inima mai tare, iti bate constiinta la usa. Si bate tare, deranjand vecinii. De cartier, de bloc, de palier, de suflet. In aceasta poveste, doi oameni se plac, dar nu chiar asa pe fata (sau spate), pentru ca "nu se face". Se iubeste, nu se face. Make love, stiti voi. Distanta dintre ei nu se masoara in kilometri, ci in fraze precum "nu e etic, dar estetic", "e imoral, ilegal sau ingrasa", "mai bine nu complicam lucrurile, dar le facem sa evolueze spre absolut in chestii nemaitraite". Si, ca sa fie totul complet, pe undeva apar si niste inele (inel, inel de aur, cu piatra scumpa la mijloc) sau verighete, care nu stralucesc romantic, ci apasa greu, ca niste semne de circulatie pe care scrie Acces interzis. Sau Parcarea interzisa, daca vreti voi. Parcarea cu spatele. La zid.
Iubirea ar vrea sa fie spontana si cateodata chiar reuseste. Trezeste fluturii din stomac, sau de unde ii adaposteste fiecare. Si pe cale de consecinta, atunci apar mancarimi. Tot de la fluturi. Unde? ... , nu fiti obraznici sa intrebati asa ceva. DA, acolo, confirm! Apoi Etica, care n-are alta treaba pe lumea asta, vine cu clipboardul in mana si intreaba politicos, dar ferm: "Aveti aprobare pentru acest sentiment?". Sau tratament, adevarat pansament, medicament. Principiile fac front comun, isi dreg glasul si spun ca inima ar trebui sa se mai gandeasca. Mult. Eventual la infinit. La plus infinit. Adica sa..., gandeasca pozitiv. Asta imi aduce aminte de gluma aia cu deosebirea dintre o femeie si o baterie. Voi stiti care este? Bateria are si un pol pozitiv.... Nu sunt misogin nici pe departe, era o gluma.
Asa se ajunge la situatii absurde: doi oameni care se inteleg perfect in orice domeniu de "activitate", dar nu pot fi impreuna 1953% din timpul lor, asa cum si-ar dori fiecare, pentru ca logica, morala si bunul-simt stau la masa si joaca table in trei pe viitorul lor. Castigatorul ramane la masa. 2-2..., neee... iubim si noi, 6-4 e iubire ca la teatru, 5-1 hai sa traga tunu'. Refuz din nou intrebarile voastre lamuritoare cu privire la piesa de artilerie sus-mentionata. din motive lesne d einteles nu divulg nici calibrul, nici tipul de munitie folosit, nici durata de...
Iubirea sta intr-un colt, isi da ochii peste cap si asteapta sa-i vina randul la argumente. Si linie dupa linie, marti dupa marti, iubirea interzisa continua. Marti, alt marti, inca o saptamana, o luna, un an, mai multi ani. De zile, ani de zile. Iubirea interzisa rezista! Acum sa nu va inchipuiti la o rezistenta acerba, ca cea a partizanilor din munti, NU, e mult mai facil de inteles si rezistat. Rezistenta e ca la legea lui Ohm. Esti ohm cu mine, sunt ohm cu tine. Dixit! Ma rog, Oama... in unul din cazuri.
Iubirea interzisa are si un farmec aparte. E mereu serioasa, foarte responsabila, dar in acelasi timp complet neserioasa. Pentru ca nimic nu face o poveste mai tentanta decat un "nu ai voie", "nu pune mana", sau "de ce ai pus doar mana?", "numai mana???", mai ales cand vine ambalat in principii, distante si niste inele care par sa stie mult prea multe. Si nici macar diamantul din inel nu era diamant, era cel mult zirconiu, stralucitor, frumos, intr-adevar, dar piatra banala. Nu diamant, asta-i sigur. L-am incercat eu pe un ciob de sticla....