Reflectii-Jan Twardowskiși

„Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd...
Și ce importanță are lentoarea lucrurilor neînsemnate,
dacă ce contează cu adevărat se scurge iute și se consumă brusc...
Apoi se lasă o tăcere totală, reală și insuportabilă,
ca o virtute firească născută din disperare,
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el...
Nu fi sigur că ai timp, pentru că siguranţa este incertă
și răpește sensibilitatea, aidoma unei stări euforice,
ea vine în același timp cu patosul și hilarul,
doua înfrigurări, mereu una mai slabă în fața celeilalte...
Atât de repede pleacă de aici, precum amuţeşte mierla în iulie,
ca un sunet un pic stângaci sau ca o pantă uscată...
Pentru a vedea cu adevărat, e necesar să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori,
iubim totuși prea puţîn şi în mod constant prea târziu...
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd...”
 
Jan Twardowskiși