La Paşti-George Coșbuc
23.04.2022 20:20
La noapte, de Sfânta Înviere a Domnului nostru, Iisus Hristos, se crede că cerurile se deschid, pentru ca "Lumina Învierii" să coboare sfințenie, fericire și pace, peste noi, toți.
Cerul și pământul dăruiesc și primesc binecuvântări, iar natura înalță imn de slavă, prin flori și miresme, prin ciripit de păsări și prin șopotul izvoarelor.
În această măreție, sufletul credincioșilor îngână cântec lin de bucurie și înălțare, căutând ,"Paștele copilăriei" ferecat în sipetul sfânt al amintirilor.
E momentul de triumf și trăire dumnezeiască a Sfintei sărbători a Paștelui.
Dragii mei cititori, cu emoția zilei și a nopții ce aduce Învierea, vă aduc acea candelă a copilăriei, veșnic aprinsă la Zi de mare Praznic Împărătesc: Poezia "La Paști" este un poem curat, cu vers țesut din imagini sfinte cu oameni, credințe și frumuseți de altădată și ne mângâie sufletul cu înălțător mesaj în primăvara Învierii Domnului.
Vă urez lectură plăcută a minunatului vers dăruit nouă de poetul George Coșbuc!
Să primiți cu bucurie Lumina și să petreceți creștinește Sfintele sărbători de Paști!
La Paşti
Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și salciile-n alba floare -
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: "Hristos a înviat! "
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor ca ars de soare
Și-un vânt de-abia clătinitor
Șoptește din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
E liniște. Și din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n vai străbate -
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag și plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plina astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gând, din cer adus:
În fapta noastră ni-e soartea
Și viața este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetișor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă -
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!