Lauda de sine...

Daca nimeni nu cuteza sa ma laude pe aici hai s-o fac (hmmm) eu. Asa, cu multa modestie, cum v-am invatat, pentru ca, nu-i asa?, modestia e apanajul prostilor. Zicand asta, vreau sa va spun ceva. Ca sunt bun, genial in unele locuri. Foarte bun, deci. Minunat de-a dreptul, si de-a estul, celelalte puncte cardinale fiind cu drag incluse si ele est. Sunt eu mic si rau, copil, dar stiti si voi ca esentele pure si rare se tin in recipiente mici. De ce zic asta, de ce sunt geniul in pustiu, de aici de pe webnode? Pai stati sa va zic. Ca urmare a articolului de vineri dar mai ales a celui de sambata, a urmat o explozie de aprecieri, putpuriu de laude, care mai de care "la obiect" sau la subiect. Am fost asigurat ca (iar, din nou sau inca o data <sic>) e cel mai bun articol al meu de pe aici din toate timpurile. Nimic mai neadevarat, fals,fals,fals. Hai sa va spun eu dragii mei cititori cum sta treaba. Cel mai bun articol al meu este mereu cel care urmeaza. Ca asa ne desavarsim artistic, asa crestem (unde va e gandul?), asa evoluam. Sau.... SI asa. S-a cam suparat pe mine audienta masculina citind acea declaratie de sambata. Unii barbati mi-au sugerat sa "dau din mine" (auzi si tu ce termen, ma oripilez....brrr), sa dau din mine deci si ceva care sa "cointereseze", sa indemne femeia la iubire. Am acceptat provocarea, ca multa minte nu posed sub mansarda gatului. Ce a rezultat (nu mai zic "a iesit" -nota bene-) veti putea citi toti intr-o buna zi viitoare. Si atunci vor fi iar lauri, iar artificii si apa. Apa pura alcalina, sa ne umezim buzele. Si ochii daca vrem sa mimam vreo lacrima nerezultata din text. Sau nerezultanta? cum o fi corect?. Autografele si poze cu autorul vor fi altadata va rog. Acum faceti liniste. Maestrul lucreaza!