Lemnul iubirii-Nichita Stănescu

Lemnul iubirii

E o vorbă din bătrâni ce ne spune că
Nevasta se sărută în fiecare zi
O dată și după-amiaza
Dar de ești căzut sub lemnul iubirii
Muierea se sărută o dată în după-amiaza
Fiecărui minut.
 
Aerul ăsta plin de stele
E plin de lemnul iubirii ochilor
Se sărută ziua pe soare
Cu vederea lumii celei încântătoare
Și se sărută noaptea pe stele
Cu lumina fulgilor de lună
 
Da’ și munții ăștia ai noștri
Tot din lemn sunt
Codrii deși sunt lemnul iubirii lor
Prin care mișună câte-un sentiment de căprioară
Câte-un sentiment de capră neagră
Câte-un sentiment de oaie
Câte-un sentiment de dulău
 
Și dacă stau bine și mă gândesc bine
Până când și timpul
E lemnul dragostei de om
El trece tot timpul
Și fiecare secundă a lui are o după-amiază
Numită și după-amiaza secundei
Pe care o batem cu lemnul inimii
Prin care curge lemnul sângelui.