Lenea
Am promis mai demult ca voi scrie un articolo despre... lene. Si am gasit momentul azi. Azi intr-o zi posomorata de toamna tarzie, zi plumburie dar calda, zi plumb dar de aur daca as fi prin parcurile noastre. Dar nu sunt, sunt in mijlocul a sute de probleme, decizii si munca. Munca fizica, minereasca, munca de "te doare-n cap" munca multa care imi indradeste oarecum creativitatea. E o zi d-aia de nu vezi lumina in spectrul ei normal, de respiri cand iti aduci aminte, de cauti cu lupa o zona libera pe birou pentru a-ti aseza cotul. De cafea sau ceai nici nu poate fi vorba. Deci, tocmai intr-o astfel de zi... "m-a apucat" amocul sa scriu despre... lene. CR_
Ce e rău în lenea asta? Ce poate fi naspa sa stai degeaba? Ce e rău în a sta nemișcat și a asculta un sunet îndepărtat care se apropie din ce în ce mai mult? Sau să stai în patul unei dimineți și să privești păsările dintr-un copac din apropiere, sau o singură frunză dansând în adierea vântului când toate celelalte frunze sunt foarte nemișcate? Sa astepti cuminte sa iti vina sunetul in urechi singur ca e prea multa osteneala de a-l capta. Ce e rău în asta? Condamnăm lenea pentru că credem că este greșit să fii leneș; Gresit, ilegal si imoral!!! Haideti impreuna cu mine, CopilRau sa ne gandim ce înțelegem prin lene. Si sa-i acordam circumstante. D-alea atenuante.
Când mintea nu este conștientă de reacțiile sale, de propria mișcare subtilă, puten spune ca o astfel de minte este leneșă, ignorantă. Sau e nesimtit purtatorul ei, dar nu mai jignesc persoane ca si asa am vot de blam de la d-nul A. Dacă nu poți trece examenele, dacă nu ai citit multe cărți și ai foarte puține informații, asta nu e ignoranță. Asta e ghinion frate, ai tras biletu' ala prost, ala cu singurul subiect pe care nu-l stiai. Adevărata ignoranță înseamnă să nu ai cunoștințe despre tine, să nu ai percepții despre cum funcționează mintea ta, despre care îți sunt motivațiile, răspunsurile. Aici e greu, si de inteles si de explicat, eu v-as explica dar...imi e lene. În mod similar, există lene când mintea doarme. Și mințile celor mai mulți oameni dorm. Din pacate cred ca trendul este unul astendent in randul somnambulilor...mintali. Sunt drogați de cunoaștere, de scripturi, de ceea ce a spus Shankara sau altcineva. (nu stiti cine este? il mai chema si Adi, deci Adi Shankara a fost un gigant intelectual, un geniu al lingvisticii și, mai presus de toate, o lumină spirituală care seamana in descrierea asta cu... stiu eu cine). Revenind la cei cu mintea adorminda, ei urmează o filozofie, practică o disciplină proprie, deci mintea lor - care ar trebui să fie bogată, plină, revărsătoare ca râul, ramul mi-e prieten numai mie, - este îngusta, plictisitoare. O astfel de minte este leneșă. Acum ca v-am luminat mai ceva ca Shankara pot spune ca si o minte ambițioasă, care urmărește un rezultat, nu este activă în adevăratul sens al cuvântului. Acea minte, deși poate fi superficial activă, împingând, muncind toată ziua pentru a obține ceea ce vrea, dedesubt este grea, este impanata cu disperare, cu frustrare.
Omul care pur și simplu acceptă, isi accepta starea de "vegetatie", respinge sau imită, omul care, fiindu-se frică își sapă o rutină si se tine de ea, ei bine, un astfel de om este un leneș. In acest caz, mintea lui se deteriorează, se face bucăți. Iar cu o bucata de minte, niciodata nu reusesti sa iei o decizie. Buna!!!
In schimb omul veghetor, atent la detalii, nu este leneș, chiar dacă adesea poate sta foarte liniștit, poate observa copacii, păsările, oamenii, stelele și râul tăcut. Sau frunza dansand clatinata de un fir de vant.