Singuratate
Astazi suntem "rai" cu totii. Vorbim despre lucruri grele si grave. Acum nu stati cu cutitul pe vene, ca nu e chiar asa de nasol. Sau naspa cum ar zice unii. Sau este? Ramane de vazut. Initial am vrut sa numesc acest post "Libertate vs singuratate". M-am razgandit mai apoi. Azi vom vorbi doar despre singuratate, nu despre singuratatea in doi , caci asta probabil va fi un subiect de interes pe la anul viitor, daca vom fi toti sanatosi (da, si la cap). Despre libertate data viitoare. Libertatea poate sa....astepte. Singuratatea insa....nu. Am construit expozeul meu aici de fata pe un model inedit, o idee care mi-a placut: Am conceput o poveste, despre o "persoana a 3-a", care tot expermenteaza diverse lucruri de teama singuratatii. Este o viziune proprie, personala deci, nu o copiati si nu faceti asa ceva acasa. A...si orice asemanare cu realitatea este pur, dar absolut pur intamplatoare. Cum va spuneam...despre libertate vorbim altadata. Nu o ingramadim aici, nu ne batem joc de "libertate" cum face o mare majoritate din semenii nostri, Divinitatea fie blanda cu ei. Deci...."Singuratatea", ca poveste, vrednic si vremelnic exprimata de CopilRau.
Nu i-a placut niciodata singuratatea! Si cumva, in toate momentele vietii, in care a trebuit sa alega, a ales sa fie alaturi de persoana nepotrivita (dar potrivita momentului), doar pentru a-si linisti mintea si a se minti singura ca are ce isi doreste, ca nu este singura!
Stia ca nu tine mult, ori de tinea o perioada mai indelungata, era doar pentru ca reusea sa se complaca in fericirea sa, de multe ori nefericita!
Alegea dupa luni, sau poate ani, sa franga inimi si sa plece... dar nu inainte de a-si frange ea propriile aripi!
Cumva, a "zburat" asa... intr-o aripa, dintr-o relatie intr-alta, cu bagajul acela in care avea toate rufele murdare, chinuindu-se sa le clateasca in noua "apa"! Murdarea tot, fara sa constientize catusi de putin, ca aflandu-se in prezent, retraia trecutul! Mereu, iar si iar, ca o placa de patefon defecta. Hmmm, defecta... adica cu santuri neregulate care faceau ca acul sa sara inapoi de aceeasi pista.
Nu da vina pe nimeni, nici macar pe sine! A trait, a invatat, a gustat fiecare iubire: dulce, acrisoara, amara cu tente de amagire ori de prea multa fericire! Nu stiu daca a tinut minte totul asa cum nu stiu daca s-a straduit de fiecare data indeajuns, sa nu mai repete greselile trecutului, proaspat insusite, proaspat invatate.
Ii spunea o prietena la un moment dat: "Stii ce faci tu de fapt? Mananci in aceeasi farfurie murdara de ani de zile! S-au adunat resturi mucegaite, peste care pui mancare "proaspata" si cumva o strici, dandu-i un gust ciudat fara sa vrei! Spala farfuria inainte de a manca din nou din ea!". Era corect, era pertinent, dar un nou inceput fara sechelele trecutului era greu de savarsit.
Nu regreta nimic! Dar nu regreta absolut nimic! Traia din amintiri! Si avea atatea amintiri care o faceau sa se bucure ca a trait intr-o viata, poate cat altii in zece!
Nu regreta nici o iubire, oricat de tumultoasa a fost! Le purta pe toate in suflet, iar in noptile reci, precum aceasta de inceput de decembrie, mai arunca o scurta privire cu ochii mintii si retraia clipe minunate, alaturi de oamenii ce atunci erau "mari iubiri"!. Erau...
Ironic nu? Ironic cum toate iubirile au fost "marile iubiri", iar ulterior au ramas doar amintiri...farame...resturi din ceva frumos ori deopotriva!. si...nici macar bune sa aduca caldura, linistea sau siguranta in noptile lungi de iarna.
Ironic cum dupa ani si ani, ramai doar cu un suflet plin de iubiri pierdute ori abandonate in trecut! Un suflet cioburi, ascuns voluntar sau nu ochilor multimii. Si frunza-n vant, singur, plutind in vazduh, avand doar sus cerul si jos pamantul. Atat!
Si acum? Acum ce face? Acum traieste o noua mare iubire...dar pana cand? Pana cand si asta va deveni....
Asta a fost textul. Nu fiti rai cu voi ca asta nu se poate intampla niciodata, nicicui. A fost doar o mica inspiratie de moment a mea, o idee care mi-a placut, sa scriu in felul asta (doamna de romana nu o sa mai fie suparata pe mine, de data asta am scris doar la persoana a 3-a), sa exprim ceva povestind astfel. Am ales sa scriu despre o femeie si nu despre un barbat cum mi-ar fi fost mult mai la indemana pentru ca, nu-i asa, femeile sunt cele mai complexe si misterioase fiinte din Univers. Si neintelese, desigur!!!