Libertate
Freedom... - "Fiecare om vrea să fie liber în viaţă, dar toţi fug de consecinţele libertăţii lor." (Mircea Eliade)
Cu totii tanjim dupa libertate, insa fiecare o percepem diferit!
Unii isi doresc si-si planifica libertatea printr-o singurătate acerbă (ca tot am vorbit zilele trecute despre singuratate), călătorind (chiar si in vis), meditand sau dezvoltandu-se dpdv spiritual. Ii admir pentru curajul de a-si lua viata in propriile maini facand abstractie de educatia deficitară a societatii (avem lacune aici, dar na', e societatea noastra, traim in ea si "supravietuim").
Altii isi imaginează ca libertatea este comuna cu lipsa de griji, traiul acela in care nici azi, nici maine nu au un obiectiv, o dorinta de a aduce ceva nou in viata lor. O libertate iresponsabilă as crede eu, dar cine sunt eu sa judec? Judecata de CopilRau, iertata sa-mi fie opinia. E o delasare, o lipsa de initiativa aici, ceva de genul, de ce sa fac eu ceva sa ma autoeduc, sa ma autoperfectionez ca , nu-i asa, ce trebuie sa se intample tot se va intampla. Poate asa e, dar Dumnezeu a lasat omului SI liberul arbitru.
Libertatea zborului acela de care s-ar putea bucura cu adevarat doar o pasare eliberata dupa o viata, dintr-o colivie. Si-ar intinde aripile in cerul nemarginit si ar simti fericirea din libertatea capatata. Intreaba o astfel de pasare ce inseamna pentru ea libertatea. Si iti va raspunde ca zborul, dragostea, credinta si pasiunea te vor face liber cu adevarat... Dar ar sti ea ce sa faca, mai departe, cu acea libertate?
Libertatea in dragoste este cea mai pura, pentru ca atunci cand iubesti inveti sa nu ceri si sa te lasi purtat de valul sentimentului de moment. Sentimentul acela ca poti fi liber chiar si incatusat si ce poate fi mai placut de atat? Ajungand aici, e necesar sa detaliem un pic. Un pic mai mult! Vorbim mai jos si despre libertatea in relatie, in cuplu. A face acte nesancţionabile, nu înseamnă a fi liber, spunea Mircea Eliade
Sursa pentru nenumarate neintelegeri sau chiar motiv de despartire pentru anumite persoane, libertatea in cuplu are beneficiile ei daca o manevram corect. Ce tehnic suna, "daca o manevram corect". Hai sa explicam si sa meditam la asta..."liber" sau "liberi". Limitele libertatii in cuplu se stabilesc de comun acord. E necesar sa fim onesti inca de la inceput, sa depasim teama ca il putem pierde pe celalalt spunandu-i adevarul despre noi si despre ce avem nevoie in relatia cu el. Putem in acest fel sa descoperim ca onestitatea ne scuteste timp pretios, pe care, altfel, l-am fi pierdut descoperind cu dezamagire ca celalalt nu e potrivit pentru noi. Libertatea nu înseamnă libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trăirea în hazard şi în eventual. Sunteti de acord cu mine pana in acest punct? In regula, hai sa continuam. Evident, toate aceste lucruri se petrec cu ajutorul comunicarii si cu conditia ca cei implicati sa priveasca in aceeasi directie, adica la beneficiile pe care acea relatie le aduce cu sine, cautand o cale avantajoasa pentru toata lumea. Comunicare si cunoastere reciproca as mai adauga. Acum cred ca voi primi injuraturile si suturile in fund aferente pentru ca voi spune. Vorbim de cuplu, dar cuplul este o entitate ce creste incontinuu si pe orizontala si pe verticala in plan afectiv, hranita de ambii cocreatori si in momentul in care unul sau ambii parteneri renunta la efortul necesar cresterii relatiei, asteptand ca aceasta sa creasca de la sine, acela e momentul cand relatia incepe sa moara… Sa nu se intample asta, libertatea trebuie sa fie negociabila, negociata de la inceput si necesara, in sensul ca, in cuplu, se intalnesc doua entitati complexe, cu istorii diferite. Nici pe departe nu este vorba, asa cum multi tind sa creada ori spera, ca vor gasi un ideal prefabricat in partener, un om care sa corespunda 100% aspiratiilor, dorintelor si nevoilor sale. In acest punct apare flexibilitatea. Fara flexibilitate, relatia devine in scurt timp toxica si rezulta in suferinta emotionala a celor implicati. Cu totii cunoastem sau am expermentat acea stare neplacuta pe care unii o numesc „suferinta din dragoste“ si care, in realitate, ar trebui numita „suferinta din ignoranta“. In ceea ce priveste compromisurile, acestea sunt de doua feluri: constructive si distructive. Cele constructive duc la o relationare mai buna, armonioasa si construiesc bazele relatiei. Cele distructive insa mineaza terenul cu frustrari, resentimente, au la baza frica puternica de a pierde partenerul, de a ramane singuri sau frica ca va trebui sa o luam din nou de la capat. Evident, compromisurile constructive pot fi dificil de facut uneori dar le putem implementa mai usor anticipand rezultatul benefic ce va aduce un plus in viata de cuplu. Am plecat de la libertate si uitati unde am ajuns! Revenind, haideti sa vedem beneficiile libertatii in cuplu: Calitatea relationarii este cel mai mare dintre beneficii. Libertatea te implineste si te invata sa fii responsabil, face sa dispara vinovatia patologica, adica nevoia de a-l invinovati pe celalalt pentru ce nu merge bine in relatie, pentru ca tie iti e frica sa recunosti ca n-ai stiut cum sa procedezi mai bine, ca ai incalcat in vreun fel sau altul princiile enuntate mai sus, onestitate si altele. Pretentiile si deciziile luate din frica abandonarii sau a respingerii, totul facut "din frica" deci, ne arata clar ca avem de-a face cu o relatie de tip infantil (corespunzatoare dinamicii copil-parinte) si nu cu una intre fiinte mature (dinamica de tip partenerial). O relatie parteneriala este un permanent gimnaziu psihologic. V-am rupt cu expresia asta? "Liceu psihologic" suna a titlu de film de groaza. Am vorbit de avantaje pana acum. Mai sunt si altele dar ne-am cam lungit. Dar dezavantajele? Exista? Sigur ca da, dupa cum urmeaza: Dezavantajul principal al libertatii, chiar daca nu place sau nu este acela de a avea un partener inteligent, responsabil pentru starea lui de bine si dornic de libertate, este ca te va scoate mereu din zona de confort si te va obliga sa te dezvolti constant, oarecum sa te schimbi nu pentru ca asa vrea el, ci pentru ca asa poti tine pasul. Si de ce nu, sa te desavarsesti spiritual. Acel partener nu va tolera la infinit limitarile generate de ignoranta ca atunci cand tu ai fost deranjat din locul tau caldut si vociferezi, incercand sa „indrepti lucrurile“. In acel moment te va lasa sa alegi daca ramai acolo si cauti pe cineva care sa te cocoloseasca intr-o codependenta morbida care iti spune mereu ce vrei sa auzi si care nu e deloc atent, sau se preface ca nu e la "toate relele" pe care le faci sau le poti face. Sau nu accepti asa ceva, te ridici, te scuturi de lene si cresteti impreuna. Desigur aici este important ca fiecare sa discearna intre cererile unei persoane mature, care-si asuma libertatea si vrea ceva bun pentru amandoi, si un partener cu probleme de maturizare, care foloseste nevoia de libertate ca scuza pentru a nu-si asuma ceea ce este necesar pentru ca relatia sa functioneze. Am vorbit mai sus despre asta. Indicii pentru a face diferenta asta sunt la tot pasul: abilitatea de a negocia in beneficiul amandurora, grija pentru partener si includerea lui in deciziile luate, care privesc cuplul, grija in general si nevoia de a sti in fiecare clipa ca totul e bine cu el. A venit momentul in incheiere sa spun ca trebuie analizate cu maxima atentie si implicare, compromisurile sanatoase versus atitudinea evitanta de tipul "sunt liber, nu-mi pasa ce vrei tu sa faci, eu o sa fac doar ce am chef" sau "eu pot face ce vreau, tu doar ceea ce-ti permit eu".
Logic, libertatea in cuplu n-ar trebui sa duca la lipsa de libertate personala. In rest, totul ar trebui sa fie negociabil, negociat si necesar, cum spuneam mai sus. In acest fel limitarile asumate de catre cei implicati in relatie nu mai sunt percepute ca interdictii.
Cam atat azi despre libertate. Mai am de spus, de "vociferat" inca multe pagini pe tema asta, dar, asa cum ne sta bine in articole e bine sa ne oprim inainte ca cititorul sa moara de sete, de foame sau de... plictiseala. Articolul vine azi, luni pentru ca vreau sa va cointeresez sa mai intrati pe aici si in alte zile ale saptamanii, nu numai sambata si pentru ca, asta era un articol continut de cel cu singuratatea. Am hotarat ca totusi nu e bine sa le amestecam. Va aveti zile de iarna adevarate, cu ger si cu zapada iar in suflet zile toride. CR