Linia de demarcatie

Te vei trezi intr-o zi făcând aceleași greșeli ca in trecut, din nou și din nou și te vei simți absolut distrus. "De ce toate mi se intampla la fel numai mie?". Greselile te vor urmari si te vor indruma sa faci la fel in anumite conjuncturi date. Va exista doar lipsa de speranță în inima ta, asta daca vei avea curajul sa iti asculti inima. Va exista ezitarea de a te accepta așa cum ești, chiar și cu obiceiurile tale proaste și părțile pe care le detești. Vei simți că... poate nu ești capabil de creștere și vei vrea să renunți. Vei fi tulbure si confuz. Rezistă, mai ales în acele momente. Rezista ca sa treci sau sa cazi. Nu îți vei da seama, dar felul în care ești conștient de tine și de vechile tale tipare arată din nou că crești în direcția bună. Asta daca ai curajul sa recunosti, sa iti recunosti cutumele mostenite din trecut, tarele care au revenit in actualitate. Uneori, ne întoarcem ușor la vechile obiceiuri doar pentru că există o familiaritate în ele. Uneori e bine, de cele mai multe ori insa e rau. In timp, cu totii am invatat obiceiurile familiare mostenite din trecut nu sunt neaparat tot ce ni se poate intampla mai bun. In acest context ma gandesc ca este bine sa te fortezi să trăiești conform intențiilor tale, nu obiceiurilor.

E în regulă dacă cazi uneori, atâta timp cât te poți ridica din nou. Vor fi zile în care iti va fi puțin prea greu, dar trebuie să te lasi putin inecat in acea tristețe și apoi să incepi sa înoți înapoi la mal. Si acolo, pe tarm să înțelegi că oricât de confortabil te simți în picioare cu solul sub ele, va trebui să mergi mai departe, sa inoti mai departe, sa alungi obiceiurile mostenite si sa te adaptezi la ceea ce ai, la ceea ce esti, la ceea ce simti.

 

Exista mereu o Linie de demarcatie intre obiceiuri si intentii. E o linie subtire, sensibila la mutare in sus si in jos, abia sesizabila dar cu mare putere de delimitare. Cand o pierzi din vedere, nu uita sa iti pui intrebari si incepe prin a-ti intreba inima. Ea stie totul, Ea simte tot. CR_dixit