Love&War-Concluzii

Au venit destule semnale de la cititori dupa expozeul meu referitor la love&war. Marea majoritate a lor au fost de apreciere legate de idee, de text si de chinul de a scrie asa ceva. Si despre asa ceva. Au fost si critici, au fost si intrebari rezonabile si in limita bunului simt. Cea mai interesanta problema, a ridicat-o cineva care, pe baza analizei textului meu a opinat ca daca sufletul golit prin plecare sau pierdere a unei  persoana cauta sa reumple golurile inseamna ca acel suflet nu a fost implicat total in aceea iubire, cititorul meu afirmand ca in alte conditii locul persoanei plecate, chiar gol fiind, ar ramane asa pentru totdeauna, nimeni si nimic neputand sa il umple vreodata. "Si daca Ea, acea persoana pleaca, sau o pierdem din varii motive, conform rationamentului de mai sus, locul ei nu se va umple intr-un timp rezonabil, cu o alta? Golul interior devenit liber prin pierdere, va fi reumplut de altcineva". Mi s-a parut interesant de lamurit asta, cu viziunea mea despre subiect, desigur. Daca aveti rabdare sa cititi mai jos poate imi veti da dreptate, sau poate ca nu important e sa va ganditi si voi cu maturitate la ce voi afirma. Eu imi fac datoria sa lamuresc speta si sa pun lucrurile in lumina lor fireasca. Va multumesc tuturor pentru ca "stati cu ochii pe mine".

-------------------------------------------------------------

 

Va rog sa luati urmatorul text ca pe o viziune strict personala CopilRau, care copil, nu este si nici nu isi propune sa fie sau sa devina vreodata detinatorul adevarului absolut.

În relațiile de iubire, problemele nu apar ca o normalitate a iubirii. Adevărata dragoste este dătătoare de viață. Este o energie cuprinzătoare, hrănitoare, care nu cunoaște limite și care vindecă. Pe oricine si de orice. Iubirea nu doare niciodata. A fi implicat într-o relație care se zbate pentru a supraviețui este echivalentul unei dureri. Ce se întâmplă când avem o durere? Nu mai suntem noi înșine. Orice durere ne creeaza disconfort, stare de alerta sau teama, frica de necunoscut si de ce "va sa vina". si e de preferabil, daca putem sa evitam durerea. Dar daca nu putem? Atunci ce facem? Sarim imediat pe remedii naturiste, pilule sau alte cele.

 

Capacitatea, bucuria de a trăi creativ seacă pe măsură ne durerea ne răpește concentrarea. Cred ca ati expermentat pe propria piele si voi asta. Suntem tentați să căutăm alinare în remedii rapide: medicamente (asa cum ziceam mai devreme), oameni și evenimente din afara vieții noastre, iar rezultatul frecvent sunt obsesiile și adicțiile. Atunci când atașamentul se proiectează asupra unei persoane, aceasta poate conduce la o iubire adictivă. Pana sa vorbim de adictii (explic eu ce e aia mai la vale), haideti sa recitim ce am zis pana aici ca sa fim siguri ca am inteles relatia de cauzalitate dintre individ, durere si ce mai rezulta din simbioza celor doua. Asa...deci am inteles, putem continua impreuna textul

Ce e iubirea adictivă ? Folosesc o definitie preluata in explicatia de mai jos.

Iubirea adictivă se referă la dependența de cineva exterior sinelui în încercarea de a răspunde unor nevoi nesatisfăcute, de a evita temeri sau suferință emoțională, de a rezolva probleme și de a menține echilibrul. În mod paradoxal, iubirea adictivă se naște din încercarea de a ține viața sub control (culmea, nu-i asa?), tentativă soldată cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva decât propriei ființe. Pare foarte greu de inteles si de admis ca asa stau lucrurile dar la o analiza profunda, la o introspectie amanuntita veti observa ca asa este. Dependența de iubire poate să includă sau nu o componentă sexuală sau romantică. Însă atunci când obiectul iubirii a fost/este partenerul romatic și/sau sexual miza este una foarte mare. Experiența umană nu cunoaște putere mai mare ca cea a iubirii sexuale. (opinia mea, nu dati cu pietre ca poate ma nimeriti). De fapt, sexul este considerat unica experiență care afectează în mod profund toate cele trei niveluri ale plăcerii neurochimiei umane (excitație, sațietate și fantasmare in sensul de produs al imaginatiei). Asa, vad ca suntem de acord acum si ati pus pietrele inapoi in buzunar.

 

Pentru mintea inconștientă, iubirea adictivă este ceva cât se poate de firesc, aceasta fiind resimțită ca o condiție necesară supraviețuirii. O condiție de bază pentru a o depăși și a experimenta iubirea matură este accesarea puterii interioare – cunoaștere, înțelegere, loialitate, respect față de sine. Ar trebui sa facem o paralela in acest loc intre iubirea adictiva si cea matura, sa explicam deosebirile dintre ele, dar am obosit un pic, va puteti gandi si singuri la asta daca doriti. Haideti sa ramanem cu concluzia textului in fata ochilor. Ca sa expermentam iubirea matura e necesar sa reusim accesarea puterii interioare – cunoaștere, înțelegere, loialitate, respect față de sine.

 

Sper ca am fost cat de cat explicit si ati inteles ca de fapt acel suflet sarman, chinuit si ciuruit, plin de goluri, "nu vrea el" de capul lui reumplerea firidelor aparute ci, accepta acest lucru pentru reechilibrarea ansamblului, pentru detensionarea starii de fapt, spre binele individului.

Am incheiat si acest subiect, astazi nu vom avea nimic pe blog, timpul mi l-am dedicat acestei explicatii. Ramaneti pe aici totusi, nici nu stiti cand pot aparea surprize. Ramaneti si iubiti-va mult. Sincer, curat, total!