Lumea e un loc atât de mic-Sorin Poclitaru

Lumea e un loc atât de mic-Sorin Poclitaru

Lumea e un loc atât de mic,
De aceea-i mare-nghesuială,
O imensitate de spoială,
Unde nu se-ntâmplă mai nimic.

Câteva iubiri nevinovate,
Două, trei tristeți fără temei,
Niște Dumnezeu, niște idei,
Niște rugăciuni, niște păcate.

Un prieten, dacă ai noroc,
Poate niște glorii trecătoare,
Niște ceață, niște nori, un soare,
Niște nebunie, niște joc.

Uneori, o strașnică beție,
Alteori, doar post și rugăciuni,
Câțiva oameni buni, câțiva nebuni,
Niște cântece, o poezie.

Lumea e un loc atât de mic,
Încât, uneori, îmi e prea mare
Și mă mustră atunci o întrebare:
Cine-s eu, micimea să i-o stric?