Melodie povestită-Nichita Stanescu

In ultimul moment am schimbat poezia de azi cu cea de fata. Nu stiu de ce, dar mi-a lasat o impresie deosebita in microuniversul sufletului meu acest poem. Stiti probabil ca rubrica de versuri de aici "e asigurata" cu poezii cateva saptamani in avans. Azi insa am preferat poezia asta a lui Nichita Stanescu. CR

Melodie povestită


Dragostea pe care ți-o purtam pe-atunci
făcea din mine un bărbat aproape frumos.
Mă gândeam până la orizont
și chiar
izbutisem să mă gândesc până la soare.

Erai atât de subțire, și coama neagră
ți-o lăsai fluturată, pe umeri.
Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome
și bătaia inimii mele îți dădea ocol
ca o planetă ce-ntârzie...

Acum,
când întâmplarea binecuvântată
mi te-a adus în cale,
soarele meu se întunecă,
și cerul și-arată stelele sticloase,
ca să mă gândesc încordat până la stele!