Miere şi sare_extras 1-Carl August Sandburg

Pe parcursul a cateorva zile o sa va aduc extrase dintr-un poem clasic a lui Carl August Sandburg. Pentru cei care nu stiu inca cine a fost Sandburg, va spun eu ca este un poet american, bibliograf si jurnalist. Este castigatorul a trei premii Pulitzer, doua pentru poezie si unul pentru bibliografia lui Abraham Lincon. Mi-am amintit de el si de un poem care m-a impresionat odata demult, acum ani... Voi pune fragmente din poem, e o scriere lunga si greoaie care poate plictisi cititorii in integritatea ei. Azi prima parte. CR_

Miere şi sare

O traistă cu trucuri – nu-i aşa?
Şi-o partidă jucată de nişte fiinţe linguşitoare?
Dacă eşti priceput la jonglat c-un pachet de cărţi
sau la aruncatul zarurilor – asta ajută?
Dacă poţi spune bancuri şi fi un bun pretenar
şi poţi face impresie – asta ajută?
Când băieţii se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieţi –
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai aşa şi-aşa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii şi degerătura crivăţului
şi vine cum vine vremea, iar tu nu poţi schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
şi felul în care păşeşti, vorbeşti, îţi ţii mâinile sau capul –
iar tu nu poţi schimba asta – tu doar aştepţi şi te rogi.

Există vreun fel în care poţi măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
mulţi kilometri, ajungând departe-n domeniul numerelor mari.
Cale spre iubire este pasiunea, cunoaşterea, afecţiunea?
Toate trei – împreună cu lumina lunii, trandafirii, cumpărăturile,
darurile şi iertările, acceptările şi uitările,
amintirile şi chiria locuinţei,
perle ale memoriei laolaltă cu şunca şi cu ouăle.