Miere şi sare_extras 2-Carl August Sandburg

Poate fi iubirea încuiată şi ţinută ascunsă?
Da, iar pe ea se aşează colbul şi mucegaiul,
şi, dacă nu descoperă că soarele-i poate veni în ajutor,
se chirceşte-n penumbră...
zăpada, ploaia, furtunile pot ajuta –
păsări în cuiburi cu o singură odaie
scuturate de vânturi demente şi nemiloase –
toate pot ajuta:
nu-ţi încuia dragostea şi n-o ascunde.

Cum soseşte primul semn de iubire?
Cu un fior, cu o transpiraţie foarte personală,
într-un tu-şi-eu, noi, noi doi,
într-o pereche de răspunsuri,
ceaţă de ametist pe orizont,
două programe de dans întretăiate,
două iniţiale împletite cu briceagul,
cinci violete proaspete pierdute-n sarea mării,
păsări în zbor exact în marile lor momente,
înăuntru şi înafară o mie de ferestre,
un cal, doi cai, o mulţime de cai,
un inel de argint, un strigăt de aramă,
un gong de aur bătând întruna bang bang, bang-ng-ng,
uşi trandafirii închizându-se una câte una
de-a lungul asfinţitului în faţa cântecelor nopţii,
hulubele şi mânerele stelelor,
pliurile negurilor de la draperiile lunii,
încolăcirile şi descolăcirile ghemurilor de ceaţă.