Miere şi sare_extras 3-Carl August Sandburg

Dragostea este un ceas şi rotiţele lui se uzează.
Dragostea este o vioară şi lemnul putrezeşte.
Dragostea este o zi pe care-o aşteaptă noaptea.
Dragostea este o vară urmată de toamnă.
Dragostea moare întotdeauna şi când moare-i moartă,
şi când e moartă nu mai e nimic de făcut,
şi când nu mai e nimic de făcut noi spunem
ăsta-i sfârşitul, el vine întotdeauna, el vine şi ne găseşte.
Iar acum noi o vom îngropa şi-o vom pune deoparte
cu eleganţă şi cu decenţă, ca pe un ceas sau o vioară,
ca pe o zi de vară la sosirea toamnei,
ca pe un lucru frumos ajuns la sfârşitul aşteptat.

Cât dureaza dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol,
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor,
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar,
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori,
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime,
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

How long does love last?
As long as glass bubble handled with care
or two hot-house orchids in a blizzard
or one solid immovable steel anvil
tempered in sure inexorable welding –
or again love might last as
six snowflakes, six hexagonal snowflakes,
six floating hexagonal flakes of snow
or the oaths between hydrogen and oxygen
in one cup of spring water
or the eyes of bucks and does
or two wishes riding upon the back of a
morning wind in winter
or one corner of an ancient tabernacle
held sacred for personal devotions
or dust yes dust in a little solemn heap
played on by changing winds.