Miere şi sare_extras 4-Carl August Sandburg

Azi aduc ultima parte din poemul Miere si sare a lui Carl August Sandburg. Sper ca v-a placut si nu v-ati plictisit prea tare lecturandu-l. Atentie la versurile de azi! "Poti cumpara dragostea?, O poti vinde?, cum vine? Invitata sau neinvitata?..... CR_

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.
Există cei care cercetează şi cei care salvează.
Dragostea poate fi o căutare liniştită, cu conţinut.

Poţi cumpăra dragostea?
Desigur, în fiecare zi: cu bani, haine, acadele,
promisiuni, flori, conversaţii fermecătoare,
zâmbete, vorbe dulci, minciuni,
zilnic, barbaţii şi femeile cumpără iubire
şi-o iau acasă la pachet – şi se întâmplă fel de fel de lucruri,
iar ei le studiază
şi de ce o cercetează mai mult, de ce îşi dau seama că,
de fapt, n-au căpătat iubirea pe care-au dat banii:
dragostea cumpărată e o imitaţie garantată.

Poţi vinde dragostea?
Da, o poţi vinde pe un preţ bun
şi-apoi te poţi gândi iarăşi
şi poţi reconsidera preţul,
şi-ţi poţi plânge de milă,
şi te poţi întreba cine a vândut şi de ce.
Lumini de vecernie plutesc pe apele negre-ale nopţii,
o lagună de stele clătită în umbre catifelate,
o furtună uriaşă plânge pe caii mării albi,
astfel de momente sunt de nepreţuit.

Invitată sau neinvitată? Cum vine dragostea?
Şi invitată şi neinvitată, o codoaşă şi-o umbră,
un răsărit la uşă orbindu-te
sau o eşarfă de lumină într-o ceaţă-albăstruie,
clipirea lentă a două felinare-n pâcla râului
sau un fum dens pe cocoaşa unui munte,
iar fumul devine un fum cunoscut propriilor tale
veşminte şifonate:
răsucirile acestuia pătrund în calea ta, în mâinile tale,
în chip şi în ochi.