Miroase a toamna

Pelegrinand azi, dis de dimineata, prin urbe am adulmecat o adiere de toamna. Indepartata. Mirosea a toamna. Sigur, era prea de dimineata ca sa fiu acuzat ca tocmai luasem ceva pe nas (nurofenul nu se pune, cu toate ca o gimnasta romanca a fost descalificata la o olimpiada din cauza asta,parca Milosovici, la Atena, dar nu sunt sigur), revin deci, mirosea vag a toamna. E inceput de august inca, e canicula pe unde vezi cu ochii, sunt vijelii si ploi de vara unde nici nu te-astepti, dar mie imi miroase-a toamna. De aici, creierul meu, care abia asteapta sa fie provocat, a inceput sa faca conexiuni neuronale rascolind prin amintiri. Cum fara iubire nimic nu e, (daca ati descoperit voi ca ar fi ceva sa imi ziceti si mie cu modele argumentative si dovezi), mi-am amintit de iubirile de liceu. Ei iubiri...niste idile platonice mai mult, dar cu speranta de a fi transformate intr-o iubire mare vreodata. Ati fost indragostiti in liceu? Probabil ca da. Tineti minte motivatia plecarii la scola dimineata cu gandul ca o veti intalni pe Ea? Pe strada, in tramvai, in vreun magazin sau in clasa, dupa caz. (pentru cei mai tineri reamintesc ca actiunea filmului se petrece intr-o epoca in care telefonul mobil sau chiar si pager-ul erau mai SF decat Jules Verne, deci legaturile electronice erau inexistente, doar fix-ul cu 25 de bani de la cabina publica putea suplini asta intr-o mica masura insa). M-am gandit la toamnele acelea. Usori creoli dupa baia de soare din vacanta de la Costinesti eram tocmai buni de iubit. "Cismigiu & comp" era cartea care ne calauzea, oarece similitudini cu Bajenaru fiind cu duiumul. Acelasi liceu, acelasi parc, aceleasi alei batatorite peste ani de pasii nostri. Plimbari si cantat la chitara. Vreau sa faceti diferenta aici intre cantatul LA chitara si cantatul CU chitara. De la chitara mintea mi-a fugit la adevarate seri cultural-artistice organizate in fata blocului pe niste borduri suprainaltate denumite "la piatra", intre Tara-tara vrem ostasi, 9 Pietre si Ratele si vanatorii. (Remarcati probabil ca am exclus de aici fotbalul si Lapte-gros unde fetele nu prea erau implicate). Rememorand astea, am putut constata si cat de multi de atunci, din generatia mea nu mai sunt printre noi. Sa ii odihneasca Dumnezeu in pace si o lacrima din partea noastra oricand pentru fiecare dintre ei. Romica, Dodo, Gino (se implinesc zilele astea 7 ani de cand nu am mai vorbit cu tine la telefon), vreo doua fete din grup carora din motive de decenta nu le rostesc numele, sunt cativa dintre cei care se bucura de ce facem noi acum, de acolo de sus, din stele. Nu vreau sa va intristez, vreau doar sa fiti "voi", sa traiti frumos si sa va iubiti. Mult! Nu va mai spun ce a zis Preda legat de dragoste, ca stiti cu totii, ati trecut prin scoli, ati luat si Bac-ul. (examenul de maturitate de 12 clase, nu vaporul Galati-Braila).  Revin la Toamna, cu toate ca sunt peste 35 de grade azi (vedeti singuri daca cititi azi in miezul zilei in rubrica meteo de aici). La toamna si la muzica folk revin. Nu vorbesc de Stepa, cu toate ca merita si fata aia un gand pios. Chiar doua sau trei. Vorbesc de o melodie pe care o cantam pe bordura "la Piatra", in Moruzzi unde imi era locuinta atunci. Il stiti pe Viorel Simionescu? Are o melodie de inalta tinuta, Delir, cautati-o si ascultati-o cand aveti timp. E vorba despre seri de sfarsit de vara, de suferinte adolescentine provocate mai mereu de Ea, de lumina alb-galbuie al unui felinar clopot, de Nelu Trasca cu chitara lui si de noi ceilalti fara nicio grija. Sper ca ati trait cu totii momente d-astea mirifice la varsta aia, ca v-ati bucurat de clipele tineretii cu intensitate,asa, la fel ca mine. De Simionescu mai puteti asculta si "Ninsoare in miez de vara". Nu am stiut niciodata versurile la aceasta piesa, nu am cantat-o cu gasca, insa imi placea mult sa o ascult. Acum lasati nostalgia Toamnei ca vom mai avea timp sa vorbim despre ea. Daca mai vreti ceva in plus, va invit sa cititi postarea mea despre Toamna de acum 7 ani. E toamna fa!!!... (puteti face si o comparatie intre condeiul copilului de atunci si pana celui de acum). Deocamdata, e vara, e cald si vreme superba. Va invit la mare, daca ajung si eu in aceeasi perioada, sa fiti siguri ca ne vom intalni. Berea o dau eu de data asta, ca sunt intr-o zi d-aia buna. Sa fiti fericiti. Vacanta placuta!!

(Acest articol mi-a fost sugerat de un cititor care a vrut sa vada cum "merge" un articol de compozitie cu coloratura de evocare, de mentionare a unei perioade. Am fost un pic reticent sa-l scriu, dar acum cand il recitesc pentru tusa finala, imi place. Cred ca am sa ajung sa il si iubesc. Multumesc tuturor pentru aprecieri)