Moare cate putin
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii. La mine "la tara" asta se numeste afundarea in monotonia cotidiana, mlasnitoasa, lipicioasa si urat mirositoare. Moare cate putin cine nu-si schimba existenta. Cine nu isi stie radacinile, le reneaga sau nu isi mai aminteste de ele, crezandu-se superior existential. Moare cate putin, subit si cel care nu risca sa construiasca ceva nou. Material sau spiritual pentru el sau pentru ceilalti din jurul sau. Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste pentru a-i cunoaste moare si el un pic. Sa vorbeasca si sa invete permanent, nu musai dandu-se cu capul de pragul de sus sau desteptul pamantului. Moare si daca nu stie sa asculte cand vorbeste cu lumea, sucomba cel care se crede detinatorul adevarului absolui, un fel de zeu pentru cei care ii ridica osanale, pentru cei care ii giugiulesc orgoliu.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Un guru-duru. Moare cate putin cine evita pasiunea rosie si iubirea inflacarata, latina, nimicitoare, ucigatoare de singularitate. Cel care prefera negrul pe alb fara forme de gri sau cenusiu, prefera punctele pe "i" i...n locul unui vartej de caldura, emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. In toate directiile.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul lui sau nefericit in locul sau. Nefericirea trebuie sa genereze miscare, move adica, mutare. Tot putin moare cine nu risca certul pentru incert in scopul de a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Ale mintii. Fa o nebunie vreodata ca sa scapi viu, sa scapi de moarte "putina".
Moare cate putin cine nu calatoreste. Oriunde, dar cu folos. Ca si in relatiile cu oamenii, mereu trebuie sa inveti ceva si din calatorii. Sa observi, sa traiesti si sa te bucuri de locuri si oameni noi tinand minte detaliile calatoriei. Moare cine nu citeste, cine nu asculta muzica, cine nu cauta harul din el insusi, cine refuza arta, cine ingroapa rafinamentul sub o tona de kitsch. Moare cate putin cine-si distruge dragostea. O distruge constient, pentru o vrabie de pe gard, pasare care in cele mai multe cazuri se dovedeste a fi o cioara comuna, banala, fara nicio valoare. Sau, si in mai multe cazuri se dovedeste a nu fi. A nu fi deloc. Dragostea veche este insa... Distrusa!!!
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Trebuie sa iubesti asa tare ploaia incat sa iti fie jena sa deschizi umbrela cand incepe cand incepe sa picure. Sau sa vrei sa uiti umbrela acasa. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cine se da batut ca prostu-n targ la prima piedica a vietii. Cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Sunt praf ambele persoane, la fel de mandre. Dar proaste. Proaste pana la intunericul totul, pana la bezna, pana la negru.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Respiratia nu asigura viata. Asigura doar leguminoasa din tine. Legume sunt majoritatea, "vii" destul de putini! Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Si asteptarea tenace. Un an, doi, zece sau cat e necesar. Si numai daca dorim acea fericire, daca tinem mortis sa o avem, sa o expermentam. Totul depinde de cum o traim, cum o acceptam, cum ne impacam cu acea fericire. Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare zicea un filozof. E foarte bine spus! Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul, zicea altul inselat probabil dar veridic. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie fara jena ca vei fi vazut in ipostaza asta. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Zi ca ai mai mult ca sa creada lumea ca esti si mai intelept de atat. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Si nu te limita la un simplu furtisag. Continua cu a doua daca a meritat asteptarea aia de care v-am vorbit mai sus. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica tot un filozof viteaz enunta. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire iar daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi, zicea unul, neinsemnat pentru majoritatea dar insemnat pentru cei dragi lui. Unu' pe numele lui scurt... CopilRau...