Mult așteptatei-Ion Minulescu

Azi avem Ion Minulescu altfel decat in poezia Celei care minte, pe care o vom gazdui si noi in curand pe aici

Mult așteptatei

De când te-aștept!...
Sunt ani...
și anii, ce lungi îți par când n-ai cu cine
s-asculți ciudatele romanțe ce plâng viorile-n surdine...
și violetele apusuri ce triste-ți par când n-ai cui spune
ce-nfiorări plutesc în zare
și-n plânsul celor patru strune!...

............................................................

Te-am așteptat la-ncrucișarea potecilor pe care altă dată
mult așteptatele amante soseau grăbite să-și sărute
amanții,
ce-așteptau în umbră, tăcuți ca niște statui mute...
și câte primăveri, de-a rândul, castanii roșii nu-mi vestiră
că nimeni n-a trecut pe-acolo
și-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am așteptat pe țărmul mării -
pe țărmul nalt ca și terasa
castelului regesc, pe care un prinț și-ar aștepta mireasa...
dar valurile, știutoare de soarta celor ce porniră
spre țărmul unde stam de strajă,
când le-ntrebai ce știu de tine,
îmi spuseră c-aștept zadarnic...
și azi viorile-n surdine...
ce-mi plâng ciudatele romanțe
mai trist de cum le plânse ieri,
par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...