Nebunul de alb-D-nul A
A nins noaptea trecuta in orasul nostru. Dimineata totul era alb. Un strat mic de alb, doar pentru un pastel de iarna. Si pentru inspiratie. Si expiratie. Copilu' Rau doar a admirat si s-a bucurat de zapada. Ca un Copil. D-nul A insa a avut inspiratie. Si a creat. Si s-a indurat sa ne lase si noua ceva aici pe site-ul asta. O poezie un pic filozofica. Sa nu fiti rai cu el in aprecieri ca... voi fi eu daca e cazul. CR_dixit
Nebunul de alb
Ninge nebun, cu fulgi de gând,
Pe străzi ce tac sub cer flămând,
Iar iarna-mbracă lumea-n vis,
Cu alb curat, de neatins.
Un nebun de alb dansează-n ger,
Cu pași ușori pe-al iernii cer,
Râde de frig și de hotar,
Cu suflet nins și ochi de jar.
Copacii stau încremeniți,
Cu brațe albe, obosiți,
Iar vântul scrie pe trotuar
Povești ce pier în calendar.
Nebunul știe-un vechi secret:
Că albul nu e doar regret,
Ci început, curat, senin,
Un strigăt nou, fără suspin.
Și când zăpada va pleca,
Lăsând pământul gol a sta,
Nebunul alb se va topi...
Rămân doar urme… de a fi.