Noapte-Octavian Goga
Nu prea mai intrati pe aici. Daca nu aveti articole regulate, piere interesul, audienta scate in statistici si ochii care nu se vad se uita. La altii. Ma intreb atunci de ce deschideti televizorul? Gasiti mereu aceleasi ... nu pot sa zic mizerii ca e un cuvant urat, gasiti mereu aceleasi laturi. Dar nu despre asta vorbim acum. Am gasit o poezie rara scrisa de Octavian Goga. O impartasesc cu voi. Sigur, cand veti mai veni pe-aici. CR_dixit!
Noapte
Tu unde ești în noaptea asta,
Când plouă sărutări din cer,
Și zborul lor trecând fereastra
S-abate-n sufletu-mi stingher?
De-ai fi acum, plăpândă fată,
Măcar o clipă lângă mine,
Neștiutoare și curată,
O floare albă pe ruine,
Atunci din brâul de văpaie,
Ce mi-a încins un vechi noroc,
Ar prinde-acuma să tresaie
Întârziat un proaspăt foc...
Și-n taina inimii-nghețate
Ar licări un nou avânt,
Ca un opaiț ce se zbate
Aprins în treacăt pe-un mormânt...