Non-misogin

Mi-am primit dojana de curand ca unele texte de aici emana arome vagi de misoginism. Io misogin? Nici pe departe, poate doar asa un pic, pe ici pe colo prin partile esentiale. Hm, partile esentiale....ce articol v-as creiona eu acu despre asta. Dar hai sa revenim. Azi voi fi ne-misogin, non-misogin sau naiba stie cum s-o numi starea in care un barbat slaveste Femeia, femeie ca parte a speciei sale, nu femeia speciala sufletului sau, femeia asa in general.

Egalitate între sexe? Parca asa se zice, parca asa se vrea... Prostii. Cu "P" mare. Mare de tot. Cum să fie egalitate când bărbații au de învățat lucrurile pe care femeile le fac firesc și natural? Ce minte desteapta am putut sa am de am zamislit fraza asta. Mai laudati-ma si voi... Deci continui... Bărbații învață, femeile simt și fac. Bărbații învață până și să iubească că ei nu știu. Cei mai multri dintre ei , adica. Sunt putini insa care stiu asa de mult sa iubeasca incat media sumei iubirii ramane constanta. Nu ati văzut cum se apropie un bărbat de o femeie? Cu îndoieli, cu dubii, cu frica de respingere, zici că-i tremură fundul în pantaloni. Sau o-o-o-le. Sau se apropie timid pentru ca e plin de respect, de iubire neimpartasita, de dorinta ascunsa. Barbatul se apropie asa cum am zis, pe când femeia, ea doar este acolo, doar rămâne prezentă, doar rămâne femeie. Bărbatul însă, el învață să fie bărbat. Incet, incet, pana la perfectiune. El învață aici totul. Are puterea asta de a invata. Femeia îl ajută să învețe să fie bărbat. Se spune ca la aceeasi varsta in prima parte a vietii femeia este cu 4-5 ani mai matura in gandire. Daca ma uit la mine, caz particular de-altfel, inca sunt adolescent in formare, deci mai am de invatat. Adolescent, in gandire, fireste. Pe post de dascal, de "Doamna invatatoare" avem de-a lungul vietii, femeia-mamă, femeia-soră, femeia-prietenă, femeia-iubită, îl învață pe el să fie bărbat cu încurajări, cu gesturi, cu vorbe, cu priviri, cu mângâieri sau pupici. Nu vorbesc de sarut si alte lucruri sa nu deschid cumva cutia Pandorei si sa nu mai terminam pana maine. (dar cine vrea oare sa...termine....? primul, era sa zic ). Ăla deștept, da, de barbat e vorba, ca mai sunt si d-astia, învață de la femeie, ăla mai prostuț o respinge, zice că n-are el nevoie să-l învețe femeia nik. Nik sau nika, nu prea stiu eu limbile astea de mess folosite de multime.  Că așa a fost el învățat din moși strămoși, că el e deșteptul satului în timp ce ea e supusa lui. Mentalitate invechita. De asta probabil sunt așa mulți mameluci și fătălăi în peisaj, trotinetisti si epilati total, pentru că în mintea lor e încă activ programul "femeia trebuie să asculte de bărbat". Cum sa asculti de un asa..."barbat"? Mai sunt si unii care se cred smecherii comunali, un fel de papitoi imbracati, opariti, lipiciosi, usor libidinosi si grobieni. Și cum ea, femeia, acum nu mai poate asculta de un bărbat castrat spiritual, emasculat sufleteste,  așa cum era pe vremea bunicii poate, în el se declanșează frustrări cu nemiluita. Că el vrea să domine femeia dar nu știe cum. Și ea vrea să fie dominată, dar nu cu forța și agresivitatea lui, ci cu prezența si iubirea doar. Voi scrie in viitor ceva si despre "dominarea" asta pozitiva. Care poate fi placuta, acceptata si dorita chiar. Ce vrea femeia de fapt? Prezența lui ca bărbat. Barbat cu tot ce inseamna asta. Doar atât. Atat ar fi de ajuns pentru ea! Si un "te iubesc" spus sincer, din suflet, rostit sau neverbalizat, simtit insa in orice clipa prin orice respiratie a sa.