Nu plânge-Veronica Micle

Nu plânge

    Nu plânge că te dau uitării,
    Și nici nu plânge că te las…
    Sosit-a ceasu-nstrăinării
    Și ceasul bunului rămas.

    Se rupe-un lanț plin de tărie
    Ca firul cel mai subțirel;
    Când soarta vrea așa să fie,
    Zadarnic vrei să faci altfel.

    Și nu mai e nimic în stare
    Să-ntoarcă vremile-napoi
    Și-acea iubire-atât de mare
    Ce-a fost odată între noi.

    Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
    Rămâi cu suflet liniştit…
    Un dor se duce și-altul vine
    Și vei uita că te-am iubit.