Nu regret, nu ma jelesc, nu strig-Serghei Esenin

Am mai vorbit despre Esenin. Despre morti numai de bine. Moarte tragica la doar 30 de ani, bautura, femei, droguri cat cuprinde (din fiecare) si un munte de talent. Asa de mare cum nici nu va inchipuiti voi. Azi va propun ceva meditativ intr-o traducere care ma face sa incep sa imi doresc sa invat limba rusa. Macar cat sa pot citi in original Esenin, Cehov si Tolstoi. Hai si un Dostoievski ca e misto si opera lui. Cititi si incercati pe cat posibil sa nu mai trageti pe nas. Ca vedeti ce puteti pati. Bautura si femeile sunt permise. In unele situatii indicate chiar. (Sau in toate? nu stiu, sunt doar un copil rau, intreb si eu)
 
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig
 
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvacnesti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme,
S-o pornesc din nou la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
Și pierdutul prospețimii har
Cu vioiul clocot al simțirii!
În dorinți încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat, doar, viață?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață.
Toți suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele deșarte…
Binecuvântat să fie, deci,
Că trăiesc și că mă duc spre moarte.

(Serghei Esenin)