Nu te cunosc-Sorin Poclitaru

Nu te cunosc-Sorin Poclitaru

Nu te cunosc, dar îmi e dor de tine…
Sună ciudat, probabil, dar nu e.
Nu mă-ntreba ce mi-a venit, de ce…
Așa simt, parcă tu mi-ai aparține.

Îmi vine să îți spun la ce gândesc
Și să te sun aiurea, câteodată,
Să-ți povestesc frumos de viața toată
Și să îți spun, cu drag, cât te iubesc.

Să te întreb de nu ești obosită
Sau de-ai dormit și somnul ți-a fost bun,
Să-ți spun nimicuri, și prostii să-ți spun,
Și să te văd cum mă privești, uimită.

Mi-e dor să-ți mângâi părul mătăsos
Când soarele de vară-l înfierbântă,
Mi-e dor să-ți aud inima cum cântă
Și, împreună, să ne fim frumos.

Și totuși simt că nu e prea târziu
Să mai aștept o ultimă sclipire;
Eu nu te știu, străina mea iubire,
Dar îmi doresc din suflet să te știu.