Octombrie_erotic

Am promis ieri si azi ma infasisez in fata voastra cu textul. Nu trageti in pianist daca nu place inlantuirea frazelor de mai jos. Pianistul...face si el sce poate. Si poate..., nici pianul nu l-a ajutat, dezacordat fiind... CR

Te-am asezat pe spate si ti-am desfacut trupul ca pe o harta interzisa a unui tinut care nu apare pe nicio cartografie a lumii cunoscute. Pielea ta era o harta veche, plina de drumuri pe care numai eu le mai stiam, drumuri pe care ploaia le stersese de atatea ori si totusi tot se mai vedeau. In tine era deja o ploaie care astepta de secole sa cada. De ce oare lait-motivul e .... ploaia? Ai avut parte de o ploaie cu mine? Am avut parte de o ploaie cu tine....? O ploaie grea, tacuta, care se adunase undeva adanc, sub pamantul tau, si care nu mai avea rabdare sa ramana nor. Am coborat la izvorul acela ascuns si am baut din el cu incetineli, ca si cum as fi baut dintr-o apa care putea sa ma faca nemuritor sau sa ma piarda pentru totdeauna. Ai mai trait asta? Ti-ai infipt degetele in parul meu ca intr-un sol fertil, ti-ai ridicat intregul trup ca pe un altar pe care se aducea o jertfa fara nume, o ofranda pe care nimeni nu o mai ceruse de atata vreme. Te-am tinut acolo pana cand tot ce erai a inceput sa tremure ca o coarda care stie ca urmeaza sa se rupa de prea multa tensiune, de prea multa asteptare, de prea multa sete adunata in ani. Ani de zile. Ma poti chiar acuza ca te-am torturat cu intarzierea de sute de saptamani. 
Apoi te-am ridicat si te-am asezat pe mine ca pe o corabie care se lasa, in sfarsit, purtata de un curent mai adanc decat orice tarm. Am trecut granita ca intr-o casa care isi deschide singura usa, ca intr-un templu care isi darama zidurile ca sa te lase sa intri, ca intr-o mare care decide, dintr-o data, ca tarmul nu mai e o granita, ci un inceput. Te-am tinut si te-am purtat pe mine, adanc, fara graba, ca pe un val pe care il lasam sa se sparga singur pe tarmul meu. Nu era graba. Nu era nevoie de graba. Totul se intampla deja, undeva intre noi, ca o mare care se decide sa se reverse peste tot, sa inunde, sa stearga orice urma de uscat. Fara graba dar ...totusi te-as fi devorat. Rau, nemilos, explosiv, nasparliu
Simteam cum te strangi in jurul meu, cum te faci tot mai vasta, tot mai fara fund, tot mai aproape de ceva ce nu mai are nume. Ai ajuns prima la acel loc fara nume, cu fruntea lipita de gatul meu, ca si cum ai fi vrut sa dispari cu totul in mine, sa te topesti, sa nu mai ramana nimic in afara de noi doi, de acest ocean care tocmai se nascuse. Eu am ramas acolo pana cand valul tau s-a potolit, dar ce zic eu val? tzumani tau s-a potolit, pana cand tremurul ti-a devenit liniste, pana cand tot ce era furtuna a devenit din nou adancime. Apoi am ajuns si eu, (intarziat ca de obicei) adanc, fara sa ma misc deloc, ca o ancora care se lasa pe fundul marii si decide, odata pentru totdeauna, ca nu mai are nevoie sa iasa la suprafata, ca fundul marii e singurul loc in care merita sa ramai. 

Asta a fost mostra de erotic care mi-a izvorat din amintiri. Si daca cineva dintre voi a simtit ca a trait asta... dati cu "ok men" autorului. Sa aveti zile senime dragii mei. Dragile mele... si voi, ca sa nu fiu acuzat de misoginism. Nu uitati ce cred eu cu tarie, cu fiecare atom al existentei mele: Femeia e cea mai minutata realizare a Divinitatii !!!. CR_dixit