Omagiu-Clara Mărgineanu
Clara Mărgineanu s-a nascut la 4 iulie 1972, in București si a fost o jurnalistă, realizatoare de filme documentare, emisiuni culturale și scriitoare română.
A absolvit Facultatea de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" (UNATC) din București, cu lucrarea de licență Fascinația culturii în audiovizual. A debutat literar în revista Luceafărul, în 1991, iar primul ei volum de poezie, intitulat Actul Întâi sau Cupa cu Iluzii, a fost publicat în 1995. A fost membră a Uniunii Scriitorilor (din 2001), a Uniunii Cineaștilor (din 2009) și a Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.
A lucrat ca redactor pentru Societatea Română de Televiziune (SRTV) din 1995 până în 2013, an în care a fost disponibilizată în urma restructurărilor din cadrul instituției. Aici a realizat emisiuni culturale pentru posturile TVR Cultural și TVR 3, precum și alte reportaje, portrete, documentare și interviuri pentru canalele deținute de SRTV. Mărgineanu a fost și o promotoare a muzicii folk din România, contribuind cu versuri pentru mai mulți interpreți autohtoni.
S-a stins din viata la 26 aprilie 2020 la București in varsta de numai 47 de ani! A murit Clara Margineanu - poeta . In memoria ei, astazi, la 2 ani de la trecerea in nefiinta va propun sa citim poezia Oameni ca noi.
Oameni ca noi
În vis mă tem că iubesc
E un supliciu trezia
Oameni ca noi se topesc.
Lupi sfârtecă agonia.
Ce biserici te vor, ce instanţe mă mint,
Arde-n dor de poeţi, izbăvirea, iubind
Nu sunt eu, nu eşti tu, ci doar măşti care ard
Ne chemăm, ne gonim, posesiv, revanşard
Cântă viaţa, eu plâng, tu ai vrea să te-mbeţi
Planuri tandre se frâng, sus, în nori violeţi
Şi acum, când îţi scriu, viaţa e ca oricând
Doar ratăm expresiv, clipa vieţii trecând.
Ai bagajul făcut, pe un pat de hotel
Cuplul lumii e sfânt, rana vieţii, altfel,
E-o putere să taci, în război nevăzut
Când ispita e ştreang, ce mai e de făcut?!
Nimeni nu vrea ce sunt şi aş vrea, tu să ştii
Vor bucăţi, vor fâşii iar eu mor, pe felii,
La povestea ce-a fost, un delir, un spital,
Dacă eu n-am să pot, tu să scrii un final.