Omagiu-Zaharia Stancu

Astăzi îl amintim pe Zaharia Stancu născut în 5 octombrie 1902 la Salcia, Teleorman, și stins la București pe 5 decembrie 1974. Scriitor, romancier, jurnalist, filozof, și nu în ultimul rând poet de prestigiu, a fost Director al Teatrului Național din București, și Deputat în Marea Adunare Națională. Laureat al Premiului Herder în anul 1971. Si pentru ca, acest site este, ca si  CopilRau, nonstandard in exprimare si in gandire si in iubire si in rafinament neinteles de tzugulanul de rand va propun o poezie. Nu vin cu citate din "Descult" nici din "Satra" nici din "Jocul cu moartea" si nici macar din "Ce mult te-am iubit". Hai, pentru ca ati fost cuminti, nu ca mine, Copil Rau, sa zic ceva din ultima carte enuntata aici: "Sărutarea a venit prea târziu... prea târziu... Uneori în viaţă toate vin prea târziu. Numai moartea vine întotdeauna prea devreme." Frumos,nu?... Nu e suficient? Va intreceti cu gluma vad. Bine, mai las un citat de acolo dar gata, pune-ti mana si cititi. Cum ce?.... Ce...mult te-am iubit!!!  "Toţi iubim. Toţi purtăm în inimile noastre florile iubirii, şi mai pe urmă, după ce iubirile au murit, în aceleaşi inimi purtăm cenuşa iubirilor. Cenuşa rece a iubirilor moarte..." . Azi avem vers. Vers pur, frumos si bun, marca Zaharia Stancu