Reflecții de autor-Omul_sept2022

Va obisnuisem cu Reflectii de autor o data pe luna. In august am ratat acest deziderat pentru ca sunt si eu om. Un om imperfect, care are defecte cu duiumul. Un Om cu calitati mai putine si invizibile pentru majoritatea dar nu conteaza si nici nu ma intereseaza parerea acestei "majoritati". Cei importanti pentru mine imi iubesc chiar si defectele. Si ma plac deopotriva cu ele. Nu vorbesc nici despre dansii acum. Azi vreau sa bat campii despre o persoana. O persoana numita OM. Numita de mine Om, ca sunt baiat bun. Nu toti sunt oameni, nu generalizati, va rog! Am citit mai demult randuri despre persoana asta, mi-au ramas in cap si le pun aici in pagina intr-o maniera personala, rasfoindu-mi amintirile. CR_

 

Dupa un anumit timp, Omul învață să perceapă, diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet. 

Și învață că amorul, dragostea sau iubirea nu înseamnă a te culca cu cineva, fuck era sa zic, și că a avea pe cineva alaturi, nu e sinonim cu starea de implinire sau de siguranță. Cu cineva alaturi pentru "fuck", ajungi extrem de repede sa expermentezi singuratatea-n doi. Sa vrei mai mult dar sa nu stii ce vrei. Sa bajbai printre vise, dorinte si certitudini. Si sa nu iti mai placa nimic. Si uite așa, omul începe să învețe. Sa invete ca si conversatia e importanta, o vorba buna, o plimbare inocenta sau o deschidere sufleteasca, nu doar o incaierare erotica de moment. Si pentru un scurt moment. Un scurt..., hmmm, v-a derapat mintea la alte-alea, asa-i? Invata Omul daca e om, despre neoameni nu vorbim. Invata ca saruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni. Nu sunt contracte de arenda sau promisiuni electorale. Cum sa zic pe intelesul vostru?... "Te pup, daca pui botu' si-mi dai... totul!" Nu, nu asa merg lucrurile normale. Iubirea nu e asta, nu se califica in parametrii enuntati mai sus. Dar sa continuam, acum ca v-am incalzit simturile.

 

Și uite-asa, omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși. Sau cu capul plecat, dupa caz, pe principiu ca plecat fiind sabia nu-l taie. Capul adica. A_plecat. Ochii raman insa deschisi. Larg deschis. Chiar si asa învață să-și construiască, toate drumurile bazate pe ASTAZI si ACUM, (carpe diam, adica), pentru că terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri… și viitorul are mai mereu o mulțime de variante, care se opresc însă la jumatatea drumului. Unii mai snobi din fire isi fundamenteaza proiecte pentru asta, altii mai putin snobi dar vai steaua lor si ei isi construiesc programe de perspectiva iar cei normali se multumesc doar sa se gandeasca la suma activitatilor viitoare, tot planuri si astea.

 

Cu timpul, acea persoana OM, intelege ca doar daca poate, daca e capabil sa te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toata fericirea pe care ți-o dorești. Oameni... diversi. E greu si doare pana ajung la sa inteleaga asta. Unii nu reusesc intelegerea asta niciodata dar... se simt fericiti in nefericirea lor.

 

Tot acel OM ajunge cu timpul să înțelega că adevărații prieteni, sunt numărați, de obicei pe degetele unei singure maini... și că cel care nu respecta notiunea de prieten, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Oameni ... diversi. Dar si oamenii aceastia se simt fericiti in nefericirea lor.

 

 

Un mare filozof spunea odata, permiteti-mi sa citez din memorie, ca pe lume sunt putini Oameni si in rest sunt... Persoane. Meditati va rog la asta!!!

 

Astea au fost reflectiile pe septembrie. Poate voi continua si in octomprie pe tema asta, sau poate nu. Bucurati-va sincer de cei curati de langa voi in fiecare moment. Nu irositi inutil nicio clipa petrecuta cu ei, ei merita totul. Poate veni, intr-o zi, un moment cand veti afla ca adevarata valoare a unui "obiect" o afli doar dupa ce nu mai ai acel "lucru". CR_dixit