Omule-Lucian Blaga

Lucian Blaga este poetul meu de suflet. Nu stiu de ce, sau oi' sti, dar e secret insa e pe primul loc intre poetii mei preferati. Inca din scoala retineam poeziile lui cu usurinta, filozofam si iubeam "si flori si ochi si buze si morminte". Chiar si "Gorunul" o invatasem si o recitam fara probleme. Cat priveste "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" din care am citat versul de mai sus, ma mandresc sa va spun ca am tradus-o in spaniola si italiana cu rezultate satisfacatoare enuntate de vorbitori ai limbilor respective. Azi citim "Omule"...

Omule

Cine ești, de unde vii,
Omule, tu poți să știi?
Unde mergi, ce soartă ai
Poți tu seama ca să-ți dai?

În ce scop te-ai zămislit,
Pe Pământ, de ce-ai venit?
Și trăind, la ce trăiești
Ce solie împlinești?

Tu ești mare, tu ești mic,
Tu ești tot, tu ești nimic,
Tu ești rău, dar ești și bun,
Tu-nțelept și tu nebun.

Toată viața o petreci
Obosit în lupte seci
În necazuri, în sudori,
Ca să strângi, s-aduni comori,

Și la urmă, cazi zdrobit,
Pleci sărac cum ai venit.
Și de-aici mister, abis,
Viața nu-i decât un vis.