Oprește-te-Sorin Poclitaru

Oprește-te

Oprește-te, nebunule, te-oprește!
Deschide-ți ochii, vezi ce te-nconjoară!
Tu ai văzut că-i iarăși primăvară?
Tu ai văzut că totul înverzește?

Ce grabă ai, cine te cheamă, unde?
Așează-te cu fața către soare
Și bucură-te mirosind o floare,
Simțind căldura-n piept cum îți pătrunde.

Ascultă iarba proaspată cum cântă,
Când rupe lutul ca pe-o pâine nouă,
Ascultă ploaia, a sfințire plouă,
Când stropii în lumină se împlântă.

Apleacă-ți ochii de sălbăticiune
Spre apa, care limpede te-mbată
Și roagă-te cerescului tău Tată,
Cu marea bucurie-a rugăciunii.

Nimic din totul vieții nu-ți lipsește,
Ți-s toate-n tine, toate ți-s aproape,
Trăiești doar cât o zbatere de pleoape,
Oprește-te, nebunule,  te-oprește!