Otilia, închide fereastra...

Am citit ceva ravasitor. Si cum sufletul meu mare ma impiedica sa pastrez taine neimpartasite va arat si voua. Este vorba despre o bucata de viata. Sau de moarte...

"Otilia, închide fereastra, liliacul nu mă lasă să mor!..."
 
George Topârceanu, care şi-a trăit ultimii ani din viaţă, la Iaşi, într-o căsuţă modestă, cu o singură cameră si având-o pe Otilia Cazimir la căpătâiul patului în ultimele clipe ale vieţii, îi spunea: "Închide Otilia fereastra că mirosul liliacului nu mă lasă să mor".
 
Otilia Cazimir - intr-o ultimă confesiune:
"De ziua lui, în fiecare martie își cumpăra și-i plăcea să primească zambile, flori vigu­roase și delicate în același timp, cu parfum violent și suav. «Îmi sea­mă­nă», zâmbea… I-am trimis și anul acesta, ca și anul trecut, ca în toți anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mor­mânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele."

 

Despre povestea lor de dragoste am scris aici o trilogie pe care o puteti citi urmand link-urile de mai jos:

Otilia Cazimir Toparceanu poveste de dragoste_1

Otilia Cazimir Toparceanu poveste de dragoste_2

Otilia Cazimir Toparceanu poveste de dragoste_3