Pâine de cer-Sorin Poclitaru

Pâine de cer
 
Această pâine, Dumnezeul meu,
E trupul tău ce azi mi se jertfește,
Iar gura mea, prin dânsul se sfințește
Și însumi eu mă trec în Dumnezeu.
 
Miroase-a Rai minunea de făină
Și-a veșnicie și a lucru sfânt,
Iar eu, pământul devenit pământ
Scobor spre cer pe-o scară de lumină.
 
Și parcă n-am curajul pângăririi
Acestui trup din rugă plămădit
Mă iartă, Doamne, pentru c-am poftit
Să gust din pâinea aceasta a iubirii.
 
Mă lasă-ntâi genunchii să-mi îndoi
Și-o rugăciune să îngân de pace,
S-aud în miez cum îngerul meu tace,
Gândind la judecata de apoi.
 
Mă-nchin la tine ca un lup stingher,
Tu iartă și primește-mi sărutarea
Și dă-mi de viață binecuvântarea,
Acum și-n veac, tu, pâinea mea din cer.