Pasarea Phoenix-renasc iubind
A trecut agitatia sarbatorilor, betiile sunt de domeniul trecutului apropiat, am inceput cu toii activitatile care pe unde pot, deci si aici ma cuget ca ar fi musai sa dezghetam lucrurile. Azi vorbim despre...pasarici. Nu despre alea...dar imi place cum ganditi. stati pe=aproape cu ochii (toti) in display. Sa vedeti biju de articol. Recunosc ca ideea a venit ca o provocare de a scrie. Si ideea si subiectul si titlul. CR_
Pasarea Phoenix, sau pasarika, cum vreti voi s-o intitulati, este un simbol al renasterii, al puterii de a incepe din nou dupa suferinta si pierdere. Cand zic renastere, nu ma refer la miscarea aia intelectuala-artistica aparuta prin Europa secolelor 15-16, sau pe acolo pe undeva, ci ma refer la un nou inceput. In mitologie, ea, pasarea amintita, arde in propriul foc pentru a se naste din propria cenusa, mai puternica si mai inteleapta. Acu voi nu va apucati (de ce sa va apucati nu e treaba mea), sa credeti ca zburatoarea Phoenix este dovada clara, vie, ca trebuie sa iei foc ca sa devii o versiune mai buna a ta. Nici pe departe asa ceva, de departe vezi aproape, da s-a inventat binoclul intre timp. Revin. Asemenea ei, a inaripatei Phoenix, adica, omul traieste momente in care pare ca totul se prabuseste, iar durerea lasa urme adanci. Si lasa, va zic io, brazde extrem de adanci in suflet, cuget si simtire. Si comportament poate, ca metoda de autoaparare. Cum sa zic eu ca sa intelegeti, faceti o paralela cu alergia la prosti. Da, si proaste. E cam la fel sentimentul ala de autoaparare. Totusi, din aceste experiente destul de neplacute, cum am evidentiat deja, se poate naste o noua forma de existenta, una mai matura, ghidata de iubire. Ca iubirea moare ultima, atunci cand nu moare niciodata. Iubirea are forta de a vindeca ranile trecutului si de a reda sens vietii. Cateodata da sens giratoriu vietii, adica o invarteste pana cand te ameteste. Si, ametit fiind nu mai poti raspunde de faptele tale. Si iubesti ca prostul. Da, si ca proasta. Chiar si dupa dezamagiri sau esecuri, capacitatea de a iubi din nou devine dovada unei renasteri interioare. Si nu a ars nimeni pentru asta. Decat poate, un ideal din trecut, ajuns acum post-mortem. A iubi nu inseamna a uita suferinta, RIP-ul ala de care ziceam, ci a o transforma intr-o lectie. Si lectie dupa lectie ajungi sa dai teza la iubire. Insa sa ai grija la 2 lucruri. Sa nu copiezi ca dai de dracu' si cu 5 nu se trece. E nevoie de mai mult. De mult mai mult. Prin iubire, omul invata sa fie mai rabdator, mai intelegator si mai deschis fata de sine si fata de ceilalti. Da si oama la fel invata. Deschiderea, adica. Spre lume, spre ceilalti. Renasterea prin iubire presupune curaj. Este nevoie de putere pentru a avea incredere din nou, pentru a deschide inima dupa ce a fost ranita. Daca ai fost faultat de viata, adica ranit la picioare..., le poti deschide si pe ele. In acest proces, omul devine asemeni Pasarii Phoenix, nu neaga focul prin care a trecut, ci il accepta ca parte a transformarii sale. Si zboara nauc si fericit faca ca pene sa aiba. Si zboara de-i merg fulgii si tuleii. Iubirea devine astfel nu o slabiciune, ci o forma de forta interioara. Forta frate, tu m-auzi? .
Va plac concluziile mele de la sfarsit de articol? Da, stiu ca da, va-nnebuniti dupa ele. DECI (stiu ca va enerveaza cuvantul asta "deci", si pe mine ma..., sunt solidar cu voi, dar tocmai de asta l-am folosit) Deci in concluzie, Pasarea Phoenix reprezinta speranta ca fiecare sfarsit poate fi un nou inceput. Acum sa ne intelegem, nu exagerati si voi prea mult cu sfarsiturile, nu cadeti in extrama cealalta, sa sfarsim mult ca sa beneficiem de noi inceputuri unlimited. Vedeti ca de fiecare data cand exagerati, Universul se poate razbuna si, bine n-o fi. Sa iubiti e voie insa. O data, de doua ori, de 9 ori. 9!, adica 9 factorial pentru artistii plastici sau filologii care imi calca site-ul si matematica pentru ei e o enigma. 9!=1*2*3*4*5*6*7*8*9. Adica 362880. Stiu, titratii in matematica ma vor trage de...(de ce vor ei) atragandu-mi atentia ca 9!=9*8*7... E corect dar rezultatul e acelasi. Deci (iar deci), iubiti de cate ori vreti voi. Pentru ca, prin iubire, omul se reinventeaza, se ridica din propria cenusa si descopera ca adevarata putere nu sta in evitarea durerii, ci in capacitatea de a renaste iubind.
Asta e articolul de astazi. Fiecare sa ia din el ce vrea. Partea serioasa, partea hazlie, sau totul. Da, poate sa ia totul. Tot cu...totul. Articolul s-a vrut foarte serios, dar subiectul este prea cu impact ca sa va duc intr-o zona rigida de traire. Si afara e frig, un frig d-ala ca si gandurile cer o patura, un ger care nu cere voie sa-ti intre.... DA, in oase! CR_dixit!!!