Pastila de weekend_30mar24-Asteptari
30.03.2024 11:40
Va era dor de o pastila? Nu albastra domnilor, nu roz domnitelor, pentru afectiunile alea exista"alt leac". O pastila literara de aici. O pastila de week-end. Tare mult timp s-a scurs de la ultima, o balastiera de nisip a trecut prin clepsidra vremii de atunci. Hai sa incercam azi ceva. Adica ceva pastila, iar va zburda mintea pe campuri inverzite, cu copaci infloriti. Si abia e inceput de primavara, ce ma fac eu cu voi cand vor innebuni salcamii? O sa incep cu ceva usor, insa numai usor nu e ce scriu eu "cand ma apuca". Dar voi stiti din vizitele anterioare pe aici. Hai sa pornim la treaba ca trece sambata, trece weekend-ul si ramane pastila ne.... Azi vorbesc despre "asteptari". Ale mele, ale altora, asteptari sa fie, puse intr-o lumina un pic filozofica. Acum..., fiecare intelege ce poate. Eu, recunosc, nu am prea inteles ce am vrut sa zic mai jos. Glumesc, desigur. CR_dixit!
Nu am niciun control asupra emoțiilor mele in anumite conjuncturi. Si lumea stie asta. Cand ma bucura ceva, rad cu pofta, cand e tristete cumplita plang fara jena, cand iubesc, iubesc, cand urasc consider ca a doua sansa e buna de dat doar eventual ciorbei reincalzita daca esti flamand. Nicidecum oamenilor care si-au scrantit sufletul inseland, mintind, escaladandu-si actiunile dincolo de lungimea nasului. Dar apropo de oameni. Uneori spun lucruri oamenilor la care nici nu mă gândesc. Imi ies cuvintele, vorbele pe care le cred fara sa mai treaca prin filtrul cenzurii. Si mi se tot spunea ca sunt mare diplomat in abordarea diverselor spete. Incercand sa ii ajut, eliberez câteva gânduri întâmplătoare în mintea mea și le spun asta cu voce tare. Ceea ce în cele din urmă ii supara si spun ei, ii ranesc in vreun fel. Adevarul poate rani? Da, doar daca il vrei ascuns cat mai adanc, cat mai ferit de privirile celorlalti. In momentul in care se incearca imbrobodirea, denaturarea adevarului sau chiar a vreunei presupuse vini (sau vine, care o fi plurarul de la vina?) mai degrabă devin agresiv decat umil față de așteptările oamenilor. Si in continuare, asta supara si mai tare.
Așteptările mele cresc din ce în ce mai mult cu fiecare 10 minute, 5 minute, 3 sau chiar mai putin, in functie de persoana cu care interactionez. Pot spune ca timpul de crestere al asteptarilor mele este invers proportional cu gradul de eruditie al persoanei respective cu nivelul sau de educatie si intruire. Fericiti sunt cei saraci cu duhul, nu? Sigur ca nu!.
Emotiile mele nu se schimba odata cu venirea zorilor. Doar poate se estompeaza un pic dupa un somn bun. Nu intotdeauna noaptea poate fi un sfetnic. Nu le cer nici sa plece (paguba-n ciuperci), dar nici nu regret ca raman. Omul este liberul lui arbitru. Dar vorbeam despre asteptari. Haideti sa va dau o tema de gandire, un exemplu exemplicativ: Ce ai face dacă cineva ți-ar cere să stai noaptea (si nu numai sa "stai") și ți-ar spune să pleci dimineața. Si doar sa pleci. Știu că doare chiar si exercitiu de imaginatie, dar este modul corect de a nu-i lăsa să isi faca iluzii, sa se implice emotional in schimbarea survenita in viata lor. La urma urmei, nu vrei să-i rănesti în niciun fel. Cum e mai bine? Boala lunga, moarte sigura sau suprimarea oricarei sperante, chirurgical, precis si sigur. Raspundeti voi. Voi ce asteptari aveti?
V-am pus pe ganduri cu asta! Vezi, asta se întâmplă de fiecare dată când vorbesc cu cineva deschis. Si cand oamenilor le spun prea deschis ce gandesc, ei mă găsesc egoist, arogant, nepoliticos și multe altele, cum nici nu-mi vine în minte să fiu. Totuși, încerc să clarific lucrurile cât pot. Pot raspunde cu argumente chiar si la intrebari. Am asteptari mari de la voi, de la fiecare persoana cu care interactionez. Voi ce asteptari aveti de la mine, de la un CopilRau, in crestere. La rautate sau.... Nu conteaza, importanta e cresterea, important este sa... creasca!!!