Pastila de weekend_26feb22-Barfa_1

Nu am mai scris de cateva zile si deja imi era dor de voi. Pastila de azi este prea mare ca sa o folosim dintr-o data, asa ca o vom rupe...., fractiona cica se zice in termeni farmaceutici, in doua, o doza azi, cealalta maine. Abordez un subiect delicat. Barfa. Si cum imi era dor de scris, am scris mult. Cititi si ganditi-va la prostioarele debitate mai jos. Ma gandesc si eu cand recitesc si.... Imi dau dreptate!!!
 
Bârfa este considerată adeseori un "comportament nevinovat de societate" ("mai mergem la o cafea/ o bere și o bârfă mică cu fetele/cu băieții", nu-i așa?). Mai vorbim si noi, asa ca oamenii, de unii de altii din semenii nostri, cateodata si de cei dragi, ce poate fi rau in asta?
Și, chiar! ce-i rău în bârfă?
DEX sau DOOM ed.3 (e bine Doamna?) definește bârfa ca fiind: ponegrire, discreditare, defăimare, clevetire, etc. Pe scurt: bârfa are de-a face cu a spune lucruri (de cele mai multe ori) rele despre alții. Dar... adevărate, îmi veti spune. Ei, cu aceasta rămâne de văzut! Haideti sa va spun o mica povestioara mai intai, citita demult, candva nu mai stiu pe unde publicata. Povestioara cu subinteles care suna cam asa:
 
Se spune ca într-o zi Socrate s-a intalnit cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:
– Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?
Auzind aceasta, Socrate zise:
– Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit „Testul celor trei.”
– Trei ?
– Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
– Nu. De fapt doar am auzit despre el.
– Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
– Nu, dimpotriva…
– Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.
Socrate a continuat.
– Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
– Nu, nu chiar…
In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:
– Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?! 
(am modificat fontul deliberat in Georgia ca sa scot textul in evidenta. Au fost cititori care mi-au reprosat in urma unui articol scris cu Comic Sans MS ca le-am zapacit ochii. Mi-ar fi placut sa le zapacesc mintea, dar...e bine si asa, am renuntat insa la fontul Comic)
 
Viata noastra curge intre extreme pana cand ne adunam la mijloc, adica pe scurt, pana cand invatam din experienta vietii noastre ce inseamna "binele" si "raul" in ceea ce priveste traiul si evolutia pe acest Pamant si astfel invatam sa traim si sa evoluam la modul constient, matur, intelept. In completarea celor spune pot sa argumentez ca in acest mod intelegem ca reactiile sunt doar mecanisme si ca putem alege in locul lor alte forme de comportament, care dau un cu totul alt sens si continut intregii noastre experiente.
Buuun, pana aici am fost clar si va simt de acord cu mine. Merg mai departe, in varful picioarelor insa, sa nu supar. In relatiile cu semenii, in relatiile interumane deci, celalalt exista nu pentru a-l judeca, nu pentru a-l copia, nu pentru a il depasi, nu pentru a fi mai buni decat el, nu pentru a fi in competitie cu el, nu pentru a ne insusi experienta lui de viata ca si cum ar fi a noastra ducandu-ne in patologic, nu pentru a-l denigra si nu pentru a ne denigra sau devaloriza in raport cu el. Nimic din toate astea in existenta celuilalt. Nu pentru asta e el lasat pe lume in relatie noi, oricare ar fi acea relatie. Aceasta actiune de a comenta gratuit (tot) ce tine de celalalt, in ideea de a ne demonstra valoarea sau superioritatea, respectiv in ideea de a diminua in mod voit valoarea celuilalt in ochii celorlalti, se numeste barfa. E urat cuvantul, de actiune nu mai vorbesc, dar asa se numeste. Credeti-ma! Se numeste asa, pentru ca nu dorim doar sa informam, ci ne dorim sa informam influentat, avem directie cu ceea ce transmitem, dorim sa demonstram o lipsa pe care o vedem noi in celalalt pe care suntem dispusi sa o exageram, sa o extrapolam, pana cand si cei din jur o vad ca noi.

Barfa intervine atunci cand credem ca suntem superiori sau cel putin la fel de buni cu cei pe care ii barfim, insa de multe ori ne simtim nedreptatiti cumva de viata, ca nu avem aceeasi vizibilitate, ca nu ne aseaza viata in acelasi loc in care sunt si ceilalti si in care lumea sa ne vada asa cum credem noi ca meritam sau suntem. Astfel, ajungem sa consideram ca avem nevoie sa cream o contra realitate in care celalalt e vazut asa cum credem noi ca este in ideea in care la final, se va observa o diferenta intre noi si el, diferenta in favoarea noastra sau macar, in defavoarea lui.

Continuam maine. Stati pe aproape intr-un weekend linistit. CR_dixit