Pastila de weekend_05nov22-Schimbarea
05.11.2022 11:15
Astazi vorbim in pastila noastra saptamanala despre Schimbare. Si nu neaparat de schimbarea in bine, de evolutie si zbor. Mai e si o alta schimbare. Ceva regresiv, ceva involutiv, ceva nedorit. Nu luati lucrurile (prea) personal, pastila de azi e ca Moldova. "Nu e a mea si nici a voastra, ci a urmasilor, urmasilor vostri in veacul vecilor". Nu iubiti mereu schimbarea. De multe ori poate sa nu fie benefica sau buna pentru voi. Sau...Noi! Hai sa vedem ce scriem despre asta azi. CR_
Când o persoană apropiată se schimbă, (si nu in bine) prima reacție este întotdeauna inima frântă. Inima pulverizata intre neacceptare si suspin. Te simți atât de furios, atât de trist, atât de confuz și atât de neajutorat, toate în același timp. Si nu e misto deloc. Îți ia ceva timp chiar să si accepți că și acea persoană se poate schimba. Acea persoana pe care tu o credeai speciala. Speciala pentru tine, rampa de lansare a tuturor initiativelor din lume! Dar ce ar trebui să faci in acest regretabil caz? În primul rând, ar trebui să respecți profunzimea acelei legături. Cu cat acea legatura a fost mai profunda, cu atat lucrurile sunt mai intense. Lucrurile, trairile, iubirile si suferinta. Si durerea este mai intensa. Întotdeauna ar trebui să-i spui clar persoanei ce schimbări ai văzut la ea și cum te-a rănit atât de tare. Si cum te-a durut sufletul si nu numai sufletul. Dacă acea persoană nu acceptă greșeala, nu o recunoaste sau nu face nimic pentru a o corecta, atunci totul depinde de tine. De tine, DA? Numai de tine. Trebuie sa iti reevaluezi "legatura", sa nu o (mai) lasi sa iti vicieze in continuare traseul tau existential. Aceastei legături ii poti schimba statusul de la "speciala" la "doar alta".
In acest moment ai două opțiuni. Trebuie musai sa faci o alegere. Fie poți încheia acest capitol și să pleci pentru totdeauna, fie poți accepta retrogradarea importanței tale în viața acelei persoane și să rămâi acolo. Acolo bataie de joc in continuare, in forma continuata, deci. Fiecare face ce simte, ce doreste sau ce crede ca este mai bine pentru el, in astfel de situatii. Personal voi alege să plec in 99 de ori din 100. O data sa "ma-mpiedic" in inca o sansa acordata dar de 99 de ori as pleca. As pleca senin cu constiinta impacata ca am facut totul ca sa evit asta si totusi sunt.... in pole-position de plecare imediata. O data din 100 as ramane, cum ziceam. Da, poate pentru o persoană îmi voi înjunghia propria inimă și tot voi rămâne. De ce? Cum de ce? Unele dureri merită să le suferi. Nu sa suferi la infinit, ca nu esti masochist tampit. Dar îți pot Eu sugera să faci asta? Nu, te rog, nu. Doare ca naiba. Nu te vei obișnui niciodată cu asta. Nu vei accepta niciodată această schimbare. Nu vei accepta niciodată că nu mai contezi atât de mult in economia vietii cuiva. Sufletul tău va arde. Va arde brizant sau mocnit, dar va arde. Inima ta v-a durea. Va durea ca o gheara sau infarctic, dar v-a durea.
Cum să faci primul lucru, cum sa faci primul pas să pleci? Pleacă cu grație. Nu o face cu certuri urate. Nu-ți aminti ce ai făcut pentru acea persoană si nu-i aminti nici ei asta, ca oricum nu mai are importanta. Nu șantaja emoțional acea persoană să rămână la fel. Oricum ea nu o va face. Nici tu nu mai poți face asta. Nu mai ai acest drept asupra acelei persoane. Toate astea, vor face putinul timp comun ramas intre voi sa fie doar mai urât, mai dezordonat și mai amar. Asa ca... doar pleacă. Pleaca cu un zâmbet daca se poate sau daca poti. Nici măcar nu mai ține legătura. Submineaza orice forma de dialog sau de comunicare oricare ar fi ea. Nu ii oferi confortul sa creada că lucrurile sunt cumva la fel "ca ieri". Lucrurile s-au schimbat radical, lucrurile s-au schimbat complet, nimic nu mai este si nu mai poate fi ca mai-nainte. Nu mai faci parte din viața ei, din micro-cosmosul ei. Si preferabil nici din macro-cosmos. Șterge. Blochează. Radiaza clipa si amintirea din orice circumvolutiune ramasa inca "vie". Rejecteaza din memorie datele voastre comune ce se constituiau in borne de reper sentimental. Ziua de naștere, sfârșitul unui ciclu, intaia intalnire, ziua primului... etc,etc,etc....
Cum sa faci al doilea lucru, sa tot ramai? Ti-am mai zis si iti repet: Nu o face! Repet iar. Nu o face. Dar dacă totuși trebuie, atunci te rog încearcă să dai din ce în ce mai puțin. "Nu merge" sa te irosesti inutil dand combustia la cote maxime pe ceva care nu mai poate si incalzit. Sau nu mai merita. E criza energetica si nu numai, foloseste deci sentimentele cu masura. Încearcă să devii oglinda eforturilor lor, îngrijirii lor, importanței și timpului lor. Daca nu ai inteles ultima fraza solicita ajutor sau reciteste-o pana asimilezi ce am vrut sa transmit acolo. Amintește-ți mereu că lucrurile nu mai sunt la fel. Nu mai pot fi la fel, din pacate. Amintește-ți întotdeauna să te abții. Sa te abtii de la tot, sa nu mai ai initiative, batai neregulate de cord sau gesturi declarative de dragoste. In cele din urma, incearca totusi sa... pleci pentru ca acolo exista si va exista mereu doar durere. In povestea asta va mai fi doar durere.
Cam asta a fost pastila de sambata. Cam amara in acceptiunea mea. Ca orice pastila, dealtfel. A..., mai sunt si pastilele gumate-moi, dar nu mi-ai propus sa vorbesc pe aici de telenovele lipicioase cu miros de pastarnac si pepenas murat. Si nici despre pastilele gumate, cu gust bun, e-adevarat dar care doar se sug. Pastilele mele se citesc, se lacrimeaza si se traiesc cu toti ochii mintii. CR_dixit!