Pastila de weekend_09sep23-Tacerea, despre
10.09.2023 12:55
Despre tacere am mai scris aici: Pastila de weekend_02july22-Tacerea. Recititi, ca nu doare... prea tare. Am scris recent si un poem pe tema asta. Prietenii stiu ce, stiu ca sunt in potente scriitoricesti inca. Si nu numai.... Azi iar Despre Tacere. Aceam la mansarda un alt subiect pentru pastila de astazi, dar mi-a venit o idee. Am o idee... si ce fak cu ea? O impartasesc, nu va mai ganditi prin balarii, la balarii. CR_dixit
Tăcerea cuiva chiar are sensuri diferite. In urmă cu ceva timp, tăcerea mea însemna să fiu obosit, rupt in gura, lipsit de vlaga si de chef. N-aveam chef sa dau nas in nas cu nimeni, sa mai impart din energia mea putina si altcuiva pentru ca pana si sculatul (iar va ganditi.... burienos), sculatul ziceam, nu ala la care va galopeaza gandurile, trezirea, hai ca sa intelegeti, chiar și trezirea era un lucru greu de făcut de mine. Ati vegetat vreodata in pat peste ordinile ceasului desteptator. Da, si eu si ce misto este. Parca furi minute in momentele alea. Tăcerea mea a însemnat că aveam nevoie de o salvare, nu d-aia de 1 1 2, 1 1 7 poate, o salvare, un zgomot tacut, un strigăt interior, puternic, dar silent ca sa reusesc sa imi aud vocea, vocea cerand ajutor torturii linistii. Stiu ca v-am rupt cu ultima fraza dar e in nota obisnuita, copilrau style, recititi pana intelegeti. Iar, daca nu intelegeri...paguba-n ciuperci. D-alea frumos otravitoare.
Tăcerea mea a însemnat că aveam dureri adânci, neintelese deplin de nimeni, dar ce treaba putea sa aiba "nimeni" cu durerile mele? Iar eu, incapatanat cum (inca nu) ma stiti am ales să nu o împart altcuiva, pentru că nu găseam modul potrivit de a o spune. Si nici nu trebuia sa intereseze pe altcineva asta. Tăcerea mea a însemnat să evit oamenii perioade de timp, ca intr-un doliu cotidian. Pana si vederea lor ma epuiza, asa ca am ales sa fiu eu cu heblul tras la jumatate, cu senzorii de avarie aprinsi pe galben, cu functionalitatea redusa si ea la cerintele vitale. (iar va ganditi la prostii? si eu...). Mulți oameni au înțeles greșit această acțiune a mea, dar mie nu mi-a pasat prea tare, era problema lor iar eu aveam nevoie de timpul meu. In aceste zile, tăcerea mea înseamna să fiu mulțumit, fericit că nu trebuie să demonstrez lumii că sunt fericit. Imi place jocul asta de cuvinte de mai devreme. Tăcerea mea înseamnă să am mai mare grijă de inima și mintea mea. Incă mai sunt motive să fiu trist, am fost dezamagit de oameni, am pierdut fiinte, am risipit iubire in van, dar acum mă pot ocupa de ele asa cum trebuie. De motive ziceam. Tăcerea mea înseamnă să găsesc cele mai mici motive (iar motive, e ciclica ideea, observati?), pentru a merge mai departe cu viața, cu lumea, cu fericirea si cu iubirea. Indiferent de formele lor de manifestare publica sau intima. Tăcerea mea înseamnă să protejez fericirea pe care o am în prezent, să o adăpostesc cu orice preț si sa am grija de ea. De ea de mine si de voi.
Zilele astea, tăcerea mea nu mai chinuie, ea inseamnă bucurie, beatitudine si zambet. Înseamnă că sunt în largul meu. Înseamnă pace.
Pace voua.
Asta a fost pastila mea de weekend de sambata, publicata duminica :) . Nu luati in serios ce am zis acolo, e doar o fantezie, o idee, cum ziceam la inceput. Nu stiu contextul in care mi-a trecut asta prin cap. E ca in bancul ala cu Itic si Strul pe front, Strul moare si Itic incercand sa fie bland cu vestea pt sotia camaradului, ii zice: stateam noi linistiti in transee si povesteam de nevestele noastre si ce crezi ca i-a trecut nebunului de Strul prin cap? Un glont de 7.62 mm.... La fel si mie...mi-a trecut ideea asta cu tacerea prin cap ca un glonte de kalasnikov. CR_