Pastila de weekend_12mar22-Toleranta
Auzim foarte des formula: “Sa fii tolerant este bine“ sau diverse alte opinii despre arta compromisului. Intr-o definitie aproximativa, toleranta, este un termen social, etic și religios aplicabil unei colectivități sau individ, care definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor si faptelor sale de orice natură
Suntem diferiti si nimeni nu este perfect. De aceea, pentru a convietui social, profesional sau interpersonal, avem nevoie de acest element important al Inteligentei Emotionale - toleranta pe numele sau. Insa sa fi mai bun nu inseamna sa fii mai tolerant sau “sa inghiti mai mult”. Aici oamenii se pierd, ei confunda omniprezenta toleranta cu bunatatea. Sa fi mai bun inseamna sa te iubesti si sa te respecti mai mult, asa incat sa il poti iubi si respecta si pe celalalt. Si ca sa ajungi sa te iubesti mai mult, nu trebuie sa fii prost... mai mult decat e cazul
Eu zic ca, pana la un punct este OK sa fim toleranti si intelegatori! Pentru ca nimeni nu ar putea convietui cu nimeni altcineva, daca nu “l-ar accepta“ pe celalat, pentru ca nimeni nu poate lucra, iubi sau colabora cu o persoana care nu tolereaza nimic! Asta cred ca e clar pentru toti!
Practic, comportandu-ne dupa principiul “Lasa ca trece!”, nu reusim decat sa ne creem un rezervor afectiv toxic, nociv, care se umple din ce in ce mai mult. "Se umple paharul", este o expresie romaneasca cunoscuta de toti cred. Si din cauza ca nu adaugam un mic “robinet“, pe care sa il folosim din cand in cand, pentru a elibera nocivitatea afectiva acumulata, ajungem sa ne alteram comportamental si sentimental. Voi ati trait, ati expermentat asa ceva? Toate acestea se intampla pentru ca nu stim sa ne exprimam asertiv - mod de comunicare prin care desi ceea ce avem de spus celuilalt poate sa-l deranjeze, totusi ii spunem, cautand insa modalitatea cea mai usor acceptata de catre interlocutor - sau din teama de a nu starni un “scandal” sau o “cearta”. Si paharul se umple in continuare
Toleranţa ne duce cu gîndul la acceptarea şi respectarea perspectivei celuilalt, a modului diferit în care gîndeşte şi reacţionează. Pare simplu, pare usor, pare la indemana. Cît de uşor ne este în realitate să facem asta? Cît de mulţi dintre noi se percep ca fiind persoane tolerante şi cît de frecvent reacţiile noastre la adresa celuilalt sînt mai degrabă de intoleranţă. Să privim pentru o clipă toleranţa exprimată în relaţiile apropiate unde (spunem noi) ne este mai uşor să fim atenţi faţă de cel de lîngă noi, că este iubitul, copilul sau un prieten apropiat. Cît de frecvent ni se întîmplă să reacţionăm agresiv prin critică sau respingere faţă de comportamentul sau alegerea celui apropiat. Toate astea poate, cu bune intentii...
A fi tolerant înseamnă a privi o situaţie din perspective multiple, a avea o înţelegere mai largă asupra ei. Şi asta implică exerciţiu. De a-ţi da timp pentru a înţelege o situaţie, fără graba de a reacţiona datorită emoţiilor pe care le trăieşti în acea situaţie. Nu trebuie luate hotarari sau date verdicte la cald, sub imperiul emotiei puternice. Emoţiile, aşa cum spuneam, ne blochează uneori comunicarea cu cel de lîngă noi. Furia, iritarea, teama, frica, tristeţea – toate pot să ne facă să fim intoleranţi. Deci judecam la rece, si vorbim/actionam tot atunci. Noi suntem responsabili de modul în care ne simţim ulterior. Si in care simtim ulterior. Şi de noi depinde ce alegem să facem.
Sfatul meu de final este: fiti toleranti, fiti buni, dar nu fiti prosti!