Pastila de weekend_13aug22-Prietenia2

Pastila de saptamana trecuta o puteti citi aici: Pastila de weekend_06aug22-Prietenia1 . Astazi voi continua cu idei si emotii pe tema data. Reiterez conventia ca nu sunt trairi sau sentimente personale pro sau impotriva unor persoane materializate prin indivizi umani. Este doar o "expunere de motive", beletristica pura, un act demn de ceva mai bun. Cine s-a gandit la alt fel de... act... sa-i fie un pic rusine. Incepand de acum. Gata, puteti reveni si voi mai rusinatilor. Azi am partea a doua din pastila. Sper sa fiu pe gustul vostru. Sau pe... bustul... vostru, era o vorba, nu ma refeream aici la "persoane materializate prin indivizi umani". CR

În unele dintre cele mai întunecate momente din viața mea, (adica alea negre, fund de tuci), unii oameni pe care îi credeam prieteni m-au părăsit - unii pentru că le păsa de mine și i-a durut să mă vadă suferind. I-a durut in cur, desigur. In dos, scuze, se supara d-nul A (mare) pe mine si nu ma mai lasa sa va tin de-o vorba... hai doua. Alții m-au parasit pentru că le-am amintit de propria lor vulnerabilitate, de mici nesincronizari pe care le manifestau in comportament in concordanta cu lumea in care traim. Si care deranjeau prin inconsistenta intelectuala dovedita. Iar asta a fost mai mult decât puteau ei suporta. Culmea este ca si afisau pe fațău (față, la masculin, nu va mirati) dezgust pentru ca nu am mai acceptat sa continui a fi bataia lor de batjocora. Dar prietenii adevărați și-au depășit disconfortul și au venit să stea cu mine. Si disconfortul disparea subit in acele momente. Sau se volatiliza intr-un fum alb de vapori. Dacă nu aveau cuvinte care să mă facă să mă simt mai bine, stăteau în tăcere langa mine (mult mai bine decât să spună: "O să-ți treacă", sau "Nu-i așa de rău; alții o duc mai rău") și i-am iubit mereu pentru asta. Ii mai iubesc si acum. Sincer, neregizat, din tot sufletul. Compasiunea din exterior nu isi are la suferinta. Si nici mangaiatul pe crestet. Mai mult incurca! Suferinta se poarta in singuratate. Tu cu tine. Si uite asa, peste vreme am aflat un lucru: Știu acum care este valoarea prieteniei și a tovărășiei! Ar fi trebuit să le dau atentie numai oamenilor merituoși, nu si unor străini oarecare. Ar fi trebuit să spun "nu" atunci când am simțit că e necesar, sau să spun "da", atunci când am crezut că trebuie.

Aceste lucruri insa pot pierde foarte mulți oameni, dar știu că asta este spre bine. "Decat multi si fara rost / mai bine putini si... buni". Intotdeauna e bine pe lumea asta sa primeze calitatea si nu cantitatea. Cantitatea nu face decat sa va blocheze magaziile sufletului in complicate operatii pe lot care nu fac altceva decat sa incurce lucrurile. LIFO FIFO FILO, etc. (ce-s alea? puneti mana si voi pe carti. Hai totusi sa va luminez. fifo-first input, first output, adica primul intrat, primul iesit. E ca in viata, ca sexul la prima intalnire, cu prima persoana aparuta in cale, n-are importanta cine este, cantitatea sa primeze. Persoana care... cum a intrat (first in), asa a si iesit de repede (soft out). Știu că oamenii sunt doar faze ale lunii, apar plini apoi într-o noapte se ofilesc. In afara de doar câțiva prieteni pe care îi am si carora le sunt recunoscător. Și, nu, tu nu ești, nu mai esti unul dintre ei. Ghinion, adica un fel de bad luck sau de ce nu - un misfortune. Era o metafora, nu vorbesc de voi cititori dragi, manca-v-as ochii vostrii consumatori de cuvinte tiparite de pe-aici.

Gata si cu prietenia! Adica cu pastila saptamanala pe tema asta. O sa incerc sa creez pastile mai scurte. Am primit flacoane mai mici in ideea ca esentele rare se tin in recipiente mici. Asa o fi dar eu sunt mare si bun! Si in esenta... o esenta de calitate. La detractori mei (bârfitori, calomniosi, clevetitori, defăimători, denigratori, ponegritori, conform dex) le amintesc si faptul ca tot esentele alea bune la lor, rare tot ale lor si milostive din nou ale lor, se cer bine ascunse, eventual in... pamant, deci sa se piteasca impreuna, nu adanc in glod ci in spatele condicii de reclamatii, pag. 14, 14 si ceva. Trebuia si o gluma de final, ca incruntarea voastra sapase riduri adanci pe frunte. Si nu numai... CR_dixit

UPDATE : Textul brut de mai sus dat la recitit intr-o alta stare mi-a "spus" ca e prea obisnuit. Articolele le scriu in mai multe zile, din lipsa de timp. Azi vin cu o mica adaugare mai de suflet, ca asta e trairea de acum. De cand nu ati mai varsat o lacrima pe display-ul unde apar vorbele mele? Poate va prind ca o faceti acum citind continuarea...! CR_