Pastila de weekend_26-27feb22-Barfa_2
Continuam azi pastila cu cea de-a doua jumatate a ei. Ieri pe final de articol spuneam ca : Astfel, ajungem sa consideram ca avem nevoie sa cream o contra realitate in care celalalt e vazut asa cum credem noi ca este in ideea in care la final, se va observa o diferenta intre noi si el, diferenta in favoarea noastra sau macar, in defavoarea lui.
Pornind de la aceste consideratii pot afirma ca barfa este o actiune ce incrimineaza in mod voit pe cineva de obicei apropiat, de obicei drag intr-o masura si sigur pe cineva cunoscut. Nu poti barfi un necunoscut, actiune aia se numeste altfel. Barfa se practica pe la spatele persoanei desi sunt si situatii in care vorbim de rau pe oameni si intr-un context in care acestia au acces la respectivele informatii pe care le diseminam. Acces vizual, auditiv sau parvenire de informatii de la terte persoane participante la discutie care nu se coalizeaza, nu empatizeaza cu barfitorul. De ce se practica barfa pe la spatele persoanei? Pai,... pentru ca este mai usor asa. Atunci spui clar, direct si fara ascunzisuri tot ce crezi fara ca persoana in cauza sa se poata apara, sa vina cu argumente, fara ca persoana in cauza sa tie macar. Este un mare act de curaj Barfa, nu-i asa? Hai, va rog fiti de acord cu mine. E curaj pur
Barfa este o actiune in mare parte subiectiva in care daca exista informatie adevarata ea e trecuta repede in revista si mai mult ca fapt divers, altfel fiind prezentat neadevarul. Barfa este o actiune in care se gasesc alaturi, nevoia de atentie si de acceptare a unora "mai putini dotati", nevoi de confirmare "a unora saraci cu duhul", nevoia de statut si afirmare "a unora cu un grad precar de educatie". Pentru a implini toate astea omul este predispus la compromis in primul rand cu propria-i constiinta si apoi si in relatiile umane. Fata de propria constiinta "se scoate usor". N-am fost eu sau nu am zis eu asa ceva despre el sunt doua dintre cele mai uzitate scuze in fata constiintei. Si constiinta crede saraca. Se spune ca daca perpetuezi o idee la infinit, o minciuna pana in panzele albe, ajungi sa o crezi si tu. Si sa devii convins ca asa a fost.
Barfa e un act de lasitate. Ca toti au fost doi care au ridicat mana a negatie cand vorbeam mai sus, ironic nu, de act de curaj. Este un act de lasitate pentru ca in loc sa spunem ce credem persoanelor in fata, in loc sa ne asumam ce credem, in loc sa ne expunem unui dialog, preferam sa facem acest lucru fara sa le confruntam. Apoi mergem frumusel intr-un loc cu nisip mult, plaja, cariera de piatra, desert, balastiera si bagam capul frumusel in el. Lasam fundul afara, descoperit, dar ce importanta are, suntem "ascunsi".
Bârfa, respectiv vorbirea de rău, face rău celui despre care este vorba, face rău celui căruia i se spune vorba și, în final, face rău celui care aduce vorba. Vorbirea și viața sunt ca un bumerang: "Bine faci, bine găsești". Este un principiu universal asta, am vorbit in articolul despre karma de el, nu mai pun linkul, cautati singuri
Inchei articolul pentru ca terminatiile nervoase ale degetelor mi-au obosit pe acest subiect. Inchei prin a spune ca aceste randuri nu inseamna o critica la adresa persoanelor care folosesc sau se mai intalnesc poate cu o astfel de tendinta sau obicei, ci este un indemn la constienta si la deschidere fata de realitatea obiectiva in masura in care poate fiecare sa o acceseze, fata de sine si de oameni. Fiecare dupa putintele sale, fiecare dupa gradul sau de educatie sau dupa calitatea Sa de OM!